BELOUSOV v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BELOUSOV v. RUSSIA (CtEDO, 2007)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 22895/05, de către Aleksey BELOUSOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 februarie 2007 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, dna N. Vajić, A. Kovler, dna E. Steiner, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători și dl Nielsen Grefier, având în vedere cererea depusă la 25 aprilie 2005, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Aleksey Alekseyevich Belousov, este un național rus care s-a născut în 1963 și trăiește în Elista. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 decembrie 2003, reclamantul a depus în judecată Trezorerie Federală, susținând că detenția sa retrasă de la 29 februarie 1992 la 26 aprilie 1994 a fost ilegală și a solicitat compensații în ceea ce privește prejudiciu material și moral. La 29 decembrie 2003, Curtea de district Gorodovikovskiy a Republicii Kalmykiya a permis cererile reclamantului și i-a acordat 455.000 de ruble ruse (aproximativ 12.475 euro) împotriva Trezorului Federal. La 26 februarie 2004, Curtea Supremă a Republicii Kalmykiya a susținut hotărârea în apel. La 3 mai 2005, suma datorată a fost creditată la contul reclamantului. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns de neexecutarea hotărârii Curții de district Gorodovikovskiy din Republica Kalmykiya din 29 decembrie 2003, astfel cum s-a confirmat la 26 februarie 2004. El s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 5 cu privire la detenția ilegală în reținere. HOTĂRÂREA La 2 septembrie 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 28 decembrie 2005, au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii și reclamantul a fost invitat să-și prezinte observațiile scrise în răspuns până la 9 martie 2006. La 2 februarie 2006, versiunea engleză a observațiilor guvernamentale a fost transmisă reclamantului. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite de termenul indicat, la 4 mai 2006, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobarea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii. Reclamantul a primit scrisoarea la 23 mai 2006. Până în prezent nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, necesită acest lucru...” Reclamantul a fost recomandat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritele cauzei. El a fost reamintit ulterior. Curtea constată, de asemenea, că această chestiune a fost rezolvată la nivel intern și că reclamantul pare să nu aibă nici o intenție de a continua cererea (art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ §§ § și b) din Convenție) și, de asemenea, nu constată motive de politică publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 §§ 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului