BELYUSENKO v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 30500/06, de către Marina Belyusenko împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 11 decembrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, dna N. Vajić, A. Kovler, dna E. Steiner, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători, și dl. S. Nielsen, secretarul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 iunie 2006, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Marina Aleksandrovna Belyusenko, este un național rus care s-a născut în 1965 și locuiește în orașul Engels din regiunea Saratov. Guvernul rus au fost inițial reprezentat de dl P. Laptev, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și ulterior de noul lor reprezentant, dna V. Milinchuk. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a depus în judecată întreprinderii municipale Engelslift EMO din regiunea Saratov pentru salariul nerambursat. Prin hotărâri din 28 martie 2002 și 2 iunie 2003, justiția pentru pace a celor 8 Circuitul Engels a acordat reclamantului 12.791 și, respectiv, 32.366 ruble ruse (RUB). Se pare că în 2004 reclamantul a primit RUB 632. În 2005 a fost declarată insolvent. Hotărârile de mai sus rămân neexecutate în parte. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la întârzierea în aplicarea hotărârilor din 28 martie 2002 și 2 iunie 2003. La 26 iulie 2007, Guvernul a informat Curtea că reclamantul și Consiliul Regional Saratov au ajuns la o soluție. În temeiul acordului din 19 iulie 2007, prezentat de Guvern, Consiliul s-au angajat să plătească reclamantului RUB 140.000 ca compensație pentru daunele cauzate de neexecuția hotărârilor din 28 martie 2002 și 2 iunie 2003. Această sumă ar constitui o rezoluție completă și finală a cauzei și ar trebui plătită reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenție. La 17 august 2007 a fost trimisă reclamantului o copie a scrisoarea guvernului din 26 iulie 2007 și a acordului de decontare. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) problema a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele sale, necesită.” Curtea ia act de soluționarea atinsă la nivel intern. Curtea este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv de politică publică care să justifice o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 30500/06

by Marina BELYUSENKO

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 11

December 2007 as a Chamber composed of:

Mr

C.L. Rozakis,

President,

Mr

L. Loucaides,

Mrs

N. Vajić,

Mr

A. Kovler,

Mrs

E. Steiner,

Mr

S.E. Jebens,

Mr

G. Malinverni,

judges,

and Mr

S. Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 13 June 2006,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mrs Marina Aleksandrovna Belyusenko, is a Russian national who was born in 1965 and lives in the town of Engels in the Saratov Region. The Russian Government were initially represented by Mr

P. Laptev, the former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights, and subsequently by their new Representative, Mrs V. Milinchuk.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant sued the municipal enterprise

Engelslift EMO of the Saratov Region

for the unpaid salary.

By judgments of 28 March 2002 and 2 June 2003, the Justice of the Peace of the 8

th

Circuit of Engels awarded the applicant 12,791 and 32,366 Russian roubles (RUB), respectively. It appears that in 2004 the applicant received RUB 632. In 2005 the enterprise was declared insolvent. The above judgments remain unexecuted in part.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the delay in the enforcement of the judgments of 28 March 2002 and 2 June 2003.

THE LAW

On 26 July 2007 the Government informed the Court that the applicant and the Saratov Regional Council had reached a settlement. Under the terms of the agreement dated 19 July 2007, submitted by the Government, the Council undertook to pay the applicant RUB

140,000 as compensation for the damage caused by the non-enforcement of the judgments of 28 March 2002 and 2 June 2003. That sum would constitute full and final resolution of the case and should be paid to the applicant within three months from the date of notification of the Court’s decision under Article 39 of the Convention. The applicant undertook to withdraw her application lodged with the Court.

On 17 August 2007 a copy of the Government’s letter of 26 July 2007 and the settlement agreement were sent to the applicant.

The Court recalls Article 37 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows:

“The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

...

(b)

the matter has been resolved;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court takes note of the settlement reached at the domestic level. The Court is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (b) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President