ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2590/2013

Prin Sentința civilă

nr. 7074 din 27 februarie 2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, a admis în parte cererea precizată, formulată de

reclamantul C.T. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale pentru UM

02515 din cadrul Statului Major General și UM 02078 Mangalia din cadrul

Statului Major al Forțelor Navale, a dispus anularea Adresei nr. A 2144 din 10

aprilie 2009, emisă de UM 02078 Mangalia, a dispus revenirea la situația

anterioară emiterii adresei menționate, a obligat pârâtul să-l reîncadreze pe

reclamant în funcția avută anterior emiterii adresei, de preot militar de

garnizoană categoria a II-a, asimilat gradului militar de locotenent colonel,

în Garnizoana Mangalia UM 02078 Mangalia și a obligat pârâtul Ministerul

Apărării Naționale la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,

majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat

reclamantul de la data de 2 aprilie 2009 și până la reîncadrarea efectivă.

S-au respins cererile

privind anularea certificatului de înregistrare fiscală nr. 24456757 din 12

septembrie 2008 emis de Ministerul Finanțelor Publice - ANAF și de obligare a

pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata de daune morale, ca

neîntemeiate.

S-a respins acțiunea

formulată împotriva pârâtei Arhiepiscopia Tomisului, prin care s-a solicitat

anularea Deciziei nr. 517 din 2 aprilie 2009, emisă de Consistoriul Eparhial al

Arhiepiscopiei Tomisului, obligarea la plata în solidar cu Ministerul Apărării

Naționale a despăgubirilor egale cu drepturile salariale, conform art. 78 C.

muncii, de la emiterea Adresei nr. A 2144 din 10 aprilie 2009 până la

reîncadrarea efectivă, la plata de daune morale și la plata cheltuielilor de

judecată ca neîntemeiată.

A fost obligat

pârâtul Ministerul Apărării Naționale la 1480 RON cheltuieli de judecată către

reclamant.

Împotriva sentinței

menționate au declarat recurs Arhiepiscopia Tomisului și Ministerul Apărării

Naționale pentru UM 02515 B și UM 02078 Mangalia, criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

Prin Decizia civilă

nr. 3451 din 9 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția lipsei de

interes în promovarea recursului declarat de recurenta Arhiepiscopia Tomisului.

S-au admis

recursurile declarate de recurenții Arhiepiscopia Tomisului și Ministerul Apărării

Naționale pentru UM 02515 B și UM 02078 Mangalia și a fost modificată în parte

sentința recurată în sensul că s-a respins cererea de revenire la situația

anterioară prin reîncadrarea contestatorului în funcția deținută anterior cu

plata despăgubirilor, ca neîntemeiată.

S-a constatat

incidența dispozițiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 195/2000 privind

suspendarea din funcție, din data de 2 aprilie 2009 până la soluționarea

litigiului de către instanța bisericească.

S-au respins ca

inadmisibile capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 517 din 2 aprilie

2009 și Sentinței nr. 7 din 11 iunie 2009 pentru necompetență generală a

instanțelor de judecată.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cheltuielile de

judecată constând în onorariul de avocat de 400 RON, asistență judiciară,

avansate de către stat, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs contestatorul C.T., criticând-o pentru încălcarea

normelor de competență materială din art. 4 al Legii nr. 554/2004, în ceea ce

privește soluționarea excepției de nelegalitate a actului administrativ de

destituire și nepronunțare asupra excepțiilor invocate de Ministerul Apărării

Naționale și Arhiepiscopia Tomisului, a prescripției dreptului la acțiune și

depășirii puterii judecătorești.

La prima zi de

înfățișare, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității

recursului împotriva unei hotărâri cu caracter irevocabil.

Examinând cu

prioritate excepția invocată din oficiu, conform dispozițiilor art. 137 C.

proc. civ., Înalta Curte va constata că aceasta este întemeiată pentru

considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 209 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Prin urmare, este

inadmisibil recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs,

irevocabilă conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În speță, decizia

atacată cu calea de atac extraordinară a recursului este o decizie pronunțată

de o instanță de recurs, nesusceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va constata că recursul declarat de contestatorul

C.T. este inadmisibil, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de contestatorul C.T. împotriva Deciziei nr. 3351

din 9 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2013.

Procesat de GGC - DG