ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2590/2013

Prin Sentința civilă nr. 7074 din 27 februarie 2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamantul C.T.

împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale pentru UM 02515 din cadrul Statului Major General și UM 02078 Mangalia din cadrul Statului Major al Forțelor Navale, a dispus anularea Adresei nr. A 2144 din 10 aprilie 2009, emisă de UM 02078 Mangalia, a dispus revenirea la situația anterioară emiterii adresei menționate, a obligat pârâtul să-l reîncadreze pe reclamant în funcția avută anterior emiterii adresei, de preot militar de garnizoană categoria a II-a, asimilat gradului militar de locotenent colonel, în Garnizoana Mangalia UM 02078 Mangalia și a obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data de 2 aprilie 2009 și până la reîncadrarea efectivă.

S-au respins cererile privind anularea certificatului de înregistrare fiscală nr. 24456757 din 12 septembrie 2008 emis de Ministerul Finanțelor Publice - ANAF și de obligare a pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata de daune morale, ca neîntemeiate. S-a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei Arhiepiscopia Tomisului, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 517 din 2 aprilie 2009, emisă de Consistoriul Eparhial al Arhiepiscopiei Tomisului, obligarea la plata în solidar cu Ministerul Apărării Naționale a despăgubirilor egale cu drepturile salariale, conform art. 78 C. muncii, de la emiterea Adresei nr. A 2144 din 10 aprilie 2009 până la reîncadrarea efectivă, la plata de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

A fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale la 1480 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Împotriva sentinței menționate au declarat recurs Arhiepiscopia Tomisului și Ministerul Apărării Naționale pentru UM 02515 B și UM 02078 Mangalia, criticând-o ca nelegală și netemeinică. Prin Decizia civilă nr. 3451 din 9 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția lipsei de interes în promovarea recursului declarat de recurenta Arhiepiscopia Tomisului. S-au admis recursurile declarate de recurenții Arhiepiscopia Tomisului și Ministerul Apărării Naționale pentru UM 02515 B și UM 02078 Mangalia și a fost modificată în parte sentința recurată în sensul că s-a respins cererea de revenire la situația anterioară prin reîncadrarea contestatorului în funcția deținută anterior cu plata despăgubirilor, ca neîntemeiată.

S-a constatat incidența dispozițiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 195/2000 privind suspendarea din funcție, din data de 2 aprilie 2009 până la soluționarea litigiului de către instanța bisericească. S-au respins ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 517 din 2 aprilie 2009 și Sentinței nr. 7 din 11 iunie 2009 pentru necompetență generală a instanțelor de judecată. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat de 400 RON, asistență judiciară, avansate de către stat, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs contestatorul C.T., criticând-o pentru încălcarea normelor de competență materială din art. 4 al Legii nr. 554/2004, în ceea ce privește soluționarea excepției de nelegalitate a actului administrativ de destituire și nepronunțare asupra excepțiilor invocate de Ministerul Apărării Naționale și Arhiepiscopia Tomisului, a prescripției dreptului la acțiune și depășirii puterii judecătorești. La prima zi de înfățișare, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului împotriva unei hotărâri cu caracter irevocabil. Examinând cu prioritate excepția invocată din oficiu, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 209 C. proc.

civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Prin urmare, este inadmisibil recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, irevocabilă conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. În speță, decizia atacată cu calea de atac extraordinară a recursului este o decizie pronunțată de o instanță de recurs, nesusceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul declarat de contestatorul C.T. este inadmisibil, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul C.T. împotriva Deciziei nr. 3351 din 9 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2013. Procesat de GGC - DG