ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2183/2013

La data de 21 iulie

2003, reclamantul Consiliul Local Jilava a chemat în judecată pe pârâta SC P.

D.N.S. SRL București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună evacuarea acesteia din blocul social al fostului CAP Jilava,

platforma betonată din incinta fostului CAP Jilava și de pe drumul de

exploatare DE/DS 240; desființarea lucrărilor de construcție efectuate abuziv

de pârâtă și obligarea acesteia la plata contravalorii lipsei de folosință pe

ultimii 5 ani.

După un prim ciclu

procesual, în rejudecare, prin Sentința civilă nr. 1661 din 27 decembrie 2007,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată,

excepția calității procesuale pasive, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Local al Comunei Jilava; a dispus evacuarea pârâtei din

imobilele constând în construcție - blocul social al fostului CAP - Jilava, a

respins ca neîntemeiată cererea privind evacuarea drumului de

exploatare/servitute DE/DS 240 și demolarea unor construcții; a respins ca

neîntemeiată cererea privind plata lipsei de folosință pentru perioada

anterioară datei de 21 iulie 2000; a obligat pârâta la plata către reclamantă a

sumei de 468.290 RON, contravaloare lipsă de folosință pentru perioada 21 iulie

2000 - 31 decembrie 2005; a respins ca neîntemeiată cererea formulată de pârâtă

reprezentând contravaloarea lipsei de folosință aferentă drumului de

exploatare; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.900 RON

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

decizii a declarat apel pârâta SC P. N.D.S. SRL București solicitând admiterea

apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

primei instanțe.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

Decizia nr. 832 A din 18 noiembrie 2008 a anulat ca netimbrat apelul formulat

de apelanta-pârâtă SC P.N.D.S. SRL, reținând în considerentele deciziei că,

deși a fost legal citată, la sediul indicat în cuprinsul cererii de apel, cu

mențiunea timbrării apelului cu o taxă de timbru în cuantum de 8 RON, respectiv

0,15 RON timbru judiciar (dovadă fila 23) punându-i-se în vedere și sancțiunea

corelativă aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației procesuale de

achitare a taxelor de timbru aferente apelului.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC P. N.D.S. SRL București susținând că,

cererea de apel a fost timbrată, așa cum rezultă din cuprinsul acesteia, unde

la pag. 9 a menționat „anexăm chitanța de plată a taxei de timbru, în valoare

de 8 RON, timbru judiciar de 1,5 RON". Recurenta pârâtă a mai arătat că,

nu a fost legal citată pentru termenul la care a fost soluționat apelul,

instanța încălcând formele de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității de

art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia nr. 6339 din 25 noiembrie 2010 a respins

recursul, ca nefondat.

Această soluție a

fost atacată de reclamanta SC P. NDS SRL pe calea contestației în anulare.

Învestită cu

judecarea contestației în anulare, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de

ședință din data de 27 ianuarie 2012, suspendarea judecării cauzei în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a

neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în

nelucrare până la data de 18 februarie 2013, când instanța a dispus, din

oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop

termen la data de 15 aprilie 2013.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act

de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația

în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 27 ianuarie 2012, părțile

au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit

vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 28 ianuarie 2013, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează

de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate

constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate

perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

contestația în anulare formulată de contestatorul SC P. NDS SRL împotriva

Deciziei civile nr. 6339 din data de 25 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG