ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1751/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamanta Filiala Hidroelectrica

Hidrosind, cu sediul în București, str. C.N. nr. 3 sectorul 2, în numele

membrilor săi de sindicat, a chemat în judecată pârâtele Societatea de

Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica SA și SC Filiala

Pentru Reparații și Servicii Hidroserv Bistrița SA, solicitând instanței ca,

prin hotărârea ce o va pronunța să dispună acordarea grupei I și/sau a grupei a

II-a de muncă, pentru activitatea desfășurată în cadrul pârâtei, după caz, de

fiecare reclamant începând cu anul 1969 și până la data de 1 aprilie 2001 și

obligarea pârâtei la emiterea către fiecare dintre reclamant a adeverințelor

din care să rezulte mențiunile privind grupa de muncă aferentă.

Tribunalul Vâlcea,

prin Sentința civilă nr. 1159 din 17 octombrie 2011, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, reținând că membrii de

sindicat reprezentați de reclamantă nu au domiciliul și nici locul de muncă în

raza teritorială a Tribunalului Vâlcea.

Tribunalul Neamț,

prin Sentința civilă nr. 520 din 3 aprilie 2012, a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului București, reținând că reclamanta are

sediul în București, iar, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 din

Legea nr. 62/2011 acțiunea este de competența instanței în raza teritorială a

căreia își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

La rândul său,

Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 9615 din 8 noiembrie 2012 a

declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Neamț, reținând că,

în fața Tribunalului Vâlcea, reclamanta a optat pentru instanța de la locul de

muncă al membrilor de sindicat.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C.

proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului

negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Declinarea reciprocă

de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în

legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie

recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca, raportat la

sediul/domiciliul acestora, să se stabilească și competența teritorială,

conform art. 269 alin. (2) C. muncii.

Această dispută

jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin

dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor

sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul

membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea

nevoie de mandat expres din partea lor.

Norma legală conducea

la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a

fost tranșată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a

abrogat, printre altele, și Legea nr. 54/2003).

Potrivit art. 28 din

Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce

decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a

introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se

statuează expres (alin. (3) al art. 28 din lege) că în exercitarea acestor

atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Așadar, în

determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului i

se recunoaște calitatea, nu doar de a acționa (de reprezentant), ci și

legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va

ține seama, în sensul art. 269 alin. (2) Codul muncii, de sediul

sindicatului-reclamant.

În acest sens s-a

dispus și prin Decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013, care este

obligatorie instanțelor conform dispozițiilor art. 330

7

alin. (3) C.

proc. civ.

Cum în speță, sediul

sindicatului se află în circumscripția Tribunalului București, în favoarea

acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de

soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2013.

Procesat de GGC - DG