ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2778/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 958/M din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe membrii de sindicat ce au domiciliul în județul Harghita, reprezentați de către Sindicatul C.T.F. Brașov, în favoarea Tribunalului Harghita. Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul Brașov a reținut faptul că potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri din partea acestora, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) sindicatele au calitate procesuală activă.

Cu toate acestea, sindicatele nu acționează în nume propriu, ci reprezintă membrii săi, aceștia fiind titularii drepturilor și obligațiilor care formează obiectul acțiunilor deduse judecății, având prin urmare calitatea de reclamanți, deoarece conform tezei a doua a alin. (2) al art. 28 din Legea nr. 62/2011, acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. Or, titularul dreptului poate dispune de acesta. Art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabilește că, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Competența teritorială în materia litigiilor de muncă are caracter special și absolut. Reclamanții au domiciliile și locurile de muncă în județului Harghita, după cum reiese din înscrisurile de la dosar. La data de 10 septembrie 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, care la termenul de judecată din 28 martie 2013 a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială, pe care a reținut-o spre soluționare. Prin sentința civilă nr. 1233 din 28 martie 2013, Tribunalul Harghita, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență ivit.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că, prin Decizia nr. 1/2013 s-au a dmis recursurile în interesul legii declarate de prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. De asemenea, prin această decizie s-a mai stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Art. 2 lit. c) din C. proc. civ. prevede faptul că tribunalele sunt competente a judeca conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. De asemenea, la art. 28, pct. 1 din Legea dialogului social nr. 62/2011 se prevede că „organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși”.

Totodată, la pct. 2 al aceluiași articol se arată că „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres”, pentru ca la pct. 3 să se arate că „în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă”. Având în vedere aceste aspecte, chiar dacă reclamantul Sindicatul C.T.F. Brașov a formulat acțiune în numele unor membrii de sindicat, aceștia nu dobândesc calitatea de reclamanți.

Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Cererea ce a învestit instanța de judecată a fost formulată de către Sindicatul C.T.F. Brașov, în valorificarea unor drepturi salariale aparținând membrilor de sindicat. Declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la sediul/domiciliul acestora să se stabilească și competența teritorială de soluționare a pricinii. Această dispută jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.

Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat printre altele, și Legea nr. 54/2003). Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor. De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28) că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acționa (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1/2013, dată în interesul legii, stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. Totodată, prin această decizie, instanța supremă a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În motivarea acestei soluții, Înalta Curte a reținut că: Prin instituirea dreptului organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, chiar și în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziție procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații, depășind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală. Referitor la categoria interesului apărat prin posibilitatea recunoscută organizațiilor sindicale de a formula acțiune în numele membrilor lor, concluzia este în sensul că legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizațiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale.

Această concluzie se desprinde atât din formularea dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care se referă expres inclusiv la apărarea drepturilor ce decurg din contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, situație în care interesele sunt cu precădere individuale, cât și din dispozițiile fostului art. 282 C. muncii (actual art. 267 C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare), care acordă posibilitatea de a fi părți în conflicte de muncă în mod expres sindicatelor, pe lângă salariați, angajatori, patronate, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale ori al C. proc.

civ.. Ținând cont că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse și conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă. Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenței și doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizațiile sindicale acționează în calitate de reclamante, a reprezentat și voința legiuitorului a fost confirmat de evoluția legislativă ulterioară abrogării Legii sindicatelor nr. 54/2003, și anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizații.

Atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului. Cum în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Brașov, în favoarea acestei instanțe va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2013.