ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 302/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 12 iunie 2012

contestatorul A.P. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale

nr. 1723 din 24 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. 11062/121/2011, fără a indica motivele contestației, cauza fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 4361/1/2012.

Prin decizia

penală nr. 1723 din 24 mai 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat A.P. împotriva deciziei

penale nr. 31/A din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori. A dedus din pedeapsa aplicată recurentului inculpat,

durata reținerii și arestării preventive de la 16 septembrie 2011 la 24 mai

2012 și a obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

În

conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea

părților.

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile

comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor

dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea

cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Contestația în

anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau

prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a

asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești

definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute, în

care, calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința

soluționării cererii.

Dispozițiile

art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se

poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când

partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța

despre această împiedicare;

c) când

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i

1

), cu

privire la care existau probe în dosar;

d) când

împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași

fapta.

e) când, la

judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,

inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie

potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 388 C. proc. pen. contestația în anulare pentru motivele

arătate în art. 386 lit. a)-c) și e) poate fi introdusă de către persoana

împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea

executării.

Astfel, față

de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de

verificare prealabilă a îndeplinirii condițiilor de formă a contestației în

anulare, instanța admite în principiu contestația în anulare numai dacă

îndeplinește condițiile prevăzute de lege, respectiv dacă cererea de

contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină

contestație este dintre cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și dacă în

sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.

În consecință,

având în vedere că cererea de contestație în anulare nu a fost introdusă în termenul

de 10 zile prevăzut de lege, cât și faptul că nu au fost indicate motivele pe

care se întemeiază contestația în anulare, ca atare, aceasta este inadmisibilă,

urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.P. împotriva

deciziei penale nr. 1723 din 24 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013.