ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3508/2012

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 260 din 28 iunie 2011, Tribunalul Cluj, în Dosar nr.

1603/117/2011, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei A.S.N., din infracțiunile de

introducere în țară fără drept de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de mare risc în formă continuată

prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., deținerea de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu în

formă continuată prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile

de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de mare risc în formă continuată

prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., deținerea de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu în

formă continuată prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și

art. 33 lit. a) C. pen., cerere formulată de apărătorul inculpatei.

A fost respinsă ca neîntemeiată

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina

inculpatei A.S.N., din infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea de trafic de droguri de

risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cerere formulată de reprezentanta Ministerului

Public.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen.- art. 76 lit. a) C. pen., a

fost condamnată inculpata A.S.N. la 3 ani și 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de introducere în țară fără drept de droguri de mare

risc.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a

aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales

în autoritățile publice sau în funcții elective publice, pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. d) C. pen.,

a fost condamnată inculpata A.S.N. la 4 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen.

- art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata A.S.N. la 2 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege

și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art.

66 C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen.

- art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat inculpata A.S.N. la 5 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea de droguri de mare risc fără drept

pentru consum propriu în formă continuată.

S-a constatat că prezentele

infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani și 2 luni închisoare, 4 luni

închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare și respectiv 5 luni închisoare stabilite

prin prezenta, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 2 luni

închisoare, pe care o sporește cu 3 luni, inculpata urmând să execute 3 ani și

5 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatei dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege

și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art.

66 C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpata A.S.N. a sumei de

300 RON, obținută din săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și

respectiv trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat

inculpata A.S.N. la plata în favoarea statului a sumei de 1800 RON cheltuieli

judiciare, sumă care include și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel inculpata A.S.N., și prin decizia penală nr. 15/A din 24 ianuarie 2012,

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpata A.S.N. împotriva sentinței penale nr. 260 din 28 iunie

2011, Tribunalul Cluj.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpata A.S.N. și prin decizia penală nr. 1788 din 28 mai 2012 Înalta

Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul A.S.N. împotriva deciziei penale nr. 15/A din 24 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, și a obligat inculpata la

plata cheltuielilor judiciare către stat

La data de 5 iunie 2012,

contestatoarea A.S.N. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei

penale nr. 1788 din 28 mai 2012, în temeiul art. 386 lit. b) C. proc. pen., cu

motivarea că a fost în imposibilitate obiectivă de prezentare la data când s-a

judecat recursul, întrucât se afla la muncă în orașul Trento din Nordul Italiei

și nu a putut pleca din localitate decât după ce și-a achitat integral

obligațiile pe care le avea.

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei se constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.

391 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție a examinat

admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de

recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după

care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină

concordanță cu materialele aflate la dosar.

Contestația în anulare este calea de

atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza

unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura respectarea principiului

stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a

prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită

și anumite particularități în privința soluționării cererii.

Astfel, față de dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a

îndeplinirii condițiilor de formă a

contestației în anulare, instanța admite în principiu contestația în anulare

numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea

de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care

se sprijină contestație este din cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și

dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse

la dosar.

Dispozițiile la art. 386 lit. b) C.

proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat

cauza de instanța de recurs a fost în imposibilitate de prezentare și de a

încunoștința instanța despre această împiedicare.

În ceea ce privește motivul

contestației în anulare, respectiv faptul că la termenul la care s-a judecat

recursul contestatoarea a fost în imposibilitate de prezentare datorită

faptului că se afla la muncă în Italia, Înalta Curte constată că motivul

invocat nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc.

pen.

Pentru admiterea contestației în

anulare privind motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., este necesar

să se dovedească de către contestatoare imposibilitatea de prezentare și

imposibilitatea de a încunoștința instanța despre împiedicarea de a se prezenta

pentru termenul la care s-a judecat cauza. În literatura de specialitate s-a

stabilit că imposibilitatea de prezentare trebuie apreciată în funcție de

anumite realități care pot să împiedice partea să se prezinte la judecată

(accident, boală gravă, inundație, înzăpezire, întreruperea circulației).

Mai mult decât atât, la termenul la

care s-a judecat recursul contestatoarea a fost reprezentată de apărător ales,

avocat B.l., iar pe parcursul judecării recursului contestatoarea a fost citată

la reședința Cabinetului de Avocat B.l. și la domiciliul acesteia, or, față de

disp. art. 177 alin. (3) C. proc. pen., contestatoarea avea obligația de

încunoștința instanța despre noua sa adresă.

În consecință, motivul invocat de

către contestatoare, respectiv că la termenul la care s-a judecat recursul a

fost în imposibilitate de a se prezenta deoarece se afla la muncă în Italia, nu

se încadrează în cazul prev de art. 386 lit. b) C. proc. pen., întrucât

contestatoarea nu a fost în imposibilitate de prezentare și de a încunoștința

instanța despre această împiedicare.

Așa fiind, cum contestatoare nu se

află în situațiile prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc. pen., Curtea constată

că în cauză a fost pronunțată o hotărâre legală și temeinică, iar drept urmare,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare, formulată de

contestatoarei N.A.S.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatoarea N.A.S. împotriva deciziei penale nr.

1788 din 28 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 1603/117/2011.

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședința publică, azi 30

octombrie

2012.