ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 289/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 289/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin Decizia nr. 1975
din data de 6 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1609/33/2011, Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins,
ca nefondat, recursul declarat de O.V. împotriva sentinței civile nr. 721 din 6
decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, reținând, în esență, că obiectul cererii de chemare în
judecată îl reprezintă o contestație la executare și că susținerile și
criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de
fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o menține.
Calea
de atac a revizuirii
Împotriva
Deciziei nr. 1975 din data de 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire O.V.,
fără a indica care sunt motivele și temeiul de drept pe care se întemeiază.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Examinând cererea în
condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt
limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază,
Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuientul O.V.
Potrivit
dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., pot fi supuse revizuirii hotărârile
rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și
hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Codul de procedură
civilă prevede, așadar - cu caracter limitativ - două categorii de hotărâri
judecătorești care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, care este
revizuirea, după cum urmează: a) hotărârile rămase definitive în instanța de
apel sau prin neapelare și b) hotărârile pronunțate de o instanță de recurs
atunci când evocă fondul.
Rezultă, deci, că
hotărârile aparținând celei de-a doua categorii, cum este cazul în speță, pot
fi supuse revizuirii numai atunci când soluția instanței de recurs a fost
pronunțată în urma examinării cauzei sub aspectul fondului său.
Evocarea fondului de
către instanța de recurs presupune ca, în cadrul soluționării căii de atac,
instanța de control judiciar să facă fie o proprie analiză a probelor
administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de
fapt decât cea reținută de instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții
legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă
dezlegare raportului juridic dedus judecății.
Pot fi, așadar,
atacate cu revizuire hotărârile prin care instanța de recurs admite recursul și
modifică în tot sau în parte hotărârea recurată sau admite recursul, casează cu
reținere hotărârea atacată și rejudecă fondul cauzei.
Dimpotrivă, nu pot
forma obiectul revizuirii, întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanțelor de
recurs prin care se declină competența de soluționare a acestei căi de atac,
cele prin care se dă o soluție urmare actelor de dispoziție procesuală pe care
le pot face părțile (în caz de renunțare la judecata recursului, la judecata
acțiunii sau la dreptul dedus judecății, precum și de încheiere a unei
tranzacții), cele prin care se respinge sau se anulează recursul în temeiul
unei excepții procesuale, cele prin care se constată perimarea recursului sau
se anulează recursul ca neregulat introdus, ca netimbrat ori ca insuficient
timbrat, cele prin care se constată nulitatea recursului sau se respinge
recursul ca nefondat sau ca tardiv, și nici hotărârile de casare intermediare,
prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere.
Cum, în cauza de
față, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs a respins,
ca nefondată, calea de atac formulată împotriva hotărârii recurate, condiția
evocării fondului nu este îndeplinită, astfel încât, cererea de revizuire va fi
respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de O.V. împotriva Deciziei nr. 1975 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția contencios administrativ și fiscal, ca
inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.