ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2677/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11

februarie 2011 la Tribunalul Bistrița Năsăud

reclamantul Ș.I. a contestat în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor -Casa de pensii decizia de pensie din 27

decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 solicitând anularea acesteia și să se

dispună menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din 20 noiembrie

2002 în baza Legii nr. 164/2001.

Obligarea pârâtei la plata diferenței dintre

cuantumul celor două pensii de serviciu și la dobânda legală aferentă.

Suspendarea efectelor deciziei atacate.

Tribunalul Bistrița Năsăud

prin sentința civilă nr. 1774 F din 3 octombrie

2011, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu,

declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut în esență că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 prevăd că cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

În speță acțiunea nu este îndreptată împotriva

C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerului Administrației

și Internelor.

Astfel învestit, Tribunalul București,

secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 3050 din 28 martie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe,invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița

Năsăud și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale Tribunalul București

a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, act normativ în vigoare

la data sesizării instanței, reglementează din punct de vedere teritorial competența

de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței

în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Potrivit

art. 156 din aceeași lege prevederile acestei legi se completează cu dispozițiile

C. proc. civ.. Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ. dispozițiile legii noi

de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe,

care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în conformitate cu

art 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud

pentru

considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial

să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale

aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii

deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000

au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

respectiv 11 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr.

263/2010, conform cărora „(1)Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Prevederile potrivit cărora instanța competentă

este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât

de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale

dreptului comun.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile

legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale,

care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice

responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate

și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre

de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor

Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare,

dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) din C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având în

vedere că reclamantul are domiciliul în județul Bistrița Năsăud competența soluționării

acțiunii revine Tribunalului Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.