ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2674/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 februarie 2011 la Tribunalul Iași reclamantul M.L. a contestat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Casa sectorială de pensii decizia de pensie din 27 decembrie 2010 solicitând anularea acesteia și să se dispună menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 24 mai 2002. Suspendarea efectelor deciziei de pensie emisă în baza Legii nr. 119/2010, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre cuantumul celor două pensii și la dobânda legală. Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 1542 din 6 iulie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că decizia contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar contestația se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000. În conformitate cu dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. În speță acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerului Administrației și Internelor.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1703 din 18 februarie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe,invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. În motivarea soluției sale Tribunalul București a reținut că art. 156 din Legea nr. 19/2000 prevede că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". În art. 154 din Legea nr. 263/2010 se prevede:"(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 respectiv la 1 ianuarie 2011, astfel că Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat. Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.

Art. 727 C. proc. civ. arată că „Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc". Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile codului de procedură civilă, dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură. O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege. S-a reținut că este aplicabilă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, adică Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru considerentele ce succed: În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei. Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres. Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 22 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1)Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun. Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul M.L. are domiciliul în județul Iași competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.