ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1949/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 7 februarie 2011 la Tribunalul Dolj

reclamantul M.M.G. a contestat în contradictoriu

cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor decizia de

pensie din 27 decembrie 2010 solicitând anularea acesteia și să se dispună menținerea

drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 18 ianuarie 2008 și plata

diferenței dintre valoarea celor două pensii la care să se adauge dobânda legală

calculată de la data de 1 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a pensiei inițiale.

Tribunalul Dolj

prin sentința civilă nr. 4614 din 29 martie

2011 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu,

declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că decizia contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar contestația

se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura

prevăzută de Legea nr. 19/2000. În conformitate cu dispozițiile art. 156 din Legea

nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

În speță acțiunea nu este îndreptată împotriva

C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerului Apărării

Naționale.

Astfel învestit, Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 306 din 11 ianuarie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe,invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale Tribunalul București

a reținut că art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede: „(1) Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010 respectiv la 1 ianuarie 2011, astfel că Legea

nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede

că dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare

și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.

Art. 727 C. proc. civ. arată că „Ori de

câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate

din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile

corespunzătoare care le înlocuiesc".

Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu

face trimitere la dispozițiile codului de procedură civilă, dar acesta reprezintă

legea generală în materie de procedură.

O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru

a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege.

S-a reținut că este aplicabilă legea de

procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, adică Legea nr. 263/2010,

care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe,

care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, în conformitate cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Doij,

pentru

considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial

să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale

aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii

deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000

au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

respectiv 7 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010,

conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Prevederile potrivit cărora instanța competentă

este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât

de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale

dreptului comun.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile

legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale,

care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice

responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației

și Internelor și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții,

potrivit art. 135 din Lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

în ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor

Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare,

dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având în

vedere că reclamantul M.M.G. are domiciliul în județul Dolj competența soluționării

acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013.