ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1656/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel

Constanța – Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, de Contencios

Administrativ și Fiscal, prin sentința nr. 408 din 22 noiembrie 2010, a admis

acțiunea formulată de reclamanta Ț.I. în contradictoriu cu pârâta Direcția

Națională Anticorupție, a anulat adeverința din 16 august 2010 emisă de pârâtă

și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă adeverință, în conformitate cu

prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea adresată

pârâtei la data de 13 august 2010 și înregistrată sub nr. 825, reclamanta a

solicitat aprobarea întocmirii dosarului de pensionare în vederea stabilirii

pensiei de serviciu, începând cu data de 20 august 2010, în temeiul art. 82 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004.

În urma acestei

cereri, pârâta a eliberat reclamantei adeverința din 16 august 2010, în care a

menționat faptul că, la data de 20 august 2010, reclamanta are o vechime în

magistratură de 25 ani și 6 luni. Baza de calcul pentru stabilirea pensiei de

serviciu este de 12.721 lei, reprezentând indemnizația de încadrare brută

lunară și sporurile avute la data de 31 decembrie 2009 (sporul de vechime în

muncă de 25 ani, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 25%, sporul

de confidențialitate de 5% și sporul pentru condiții deosebite de muncă de

15%), conform dispozițiilor art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2010, fără a fi

afectată de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, prevăzute de art.

10 din Legea nr. 329/2009 și de măsurile de reducere a cuantumului brut al

salariilor și indemnizațiilor lunare, prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr.

118/2010.

Reclamanta a formulat

contestație administrativă împotriva acestei adeverințe, care a fost respinsă

de către pârâtă.

Instanța de fond a

apreciat că adeverința contestată în cauză este nelegală, deoarece a fost emisă

cu încălcarea prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care arată

că baza de calcul, reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau

de salariul de bază brut lunar și, după caz, de sporurile avute, va fi în

raport cu ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

Ca atare, adeverința

din 16 august 2010 trebuia să aibă în vedere luna iulie 2010, luna anterioară

formulării cererii de pensionare de către reclamantă și nu data de 31 decembrie

2009, stabilită prin art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2010.

În plus, curtea de

apel a arătat că dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 au

caracterul unei norme speciale, în raport cu cele ale O.U.G. nr. 1/2010.

Pe de altă parte,

prima instanță a apreciat că sunt incidente în cauză și prevederile art. 58 alin.

(3) din Legea nr. 24/2004, potrivit cărora evenimentele legislative

(modificare, completare, abrogare, etc.) pot fi dispuse prin acte normative cel

puțin de același nivel.

Instanța de fond a

concluzionat în sensul că o dispoziție dintr-o lege organică nu poate fi

modificată printr-o ordonanță de urgență a Guvernului.

În speță, reclamantei

i s-a produs o vătămare, prin emiterea adeverinței contestate cu încălcarea

dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Națională Anticorupție, care a

solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca

neîntemeiată.

În motivarea căii

extraordinare de atac, recurenta a susținut că hotărârea judecătorească atacată

este nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea

prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare

în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea

salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.

În plus, recurenta a

arătat că, în speță, nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 58 alin. (3) din

Legea nr. 24/2004, întrucât instanța de drept comun nu poate să instituie, să

modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze

controlul de constituționalitate al acestora; ca atare, instanța nu poate

aprecia asupra legalității abrogării implicite a art. 82 alin. (2) din Legea

nr. 303/2004.

La termenul de

judecată din data de 4 martie 2011, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

Înalta Curte a pus în discuția părților motivul de ordine publică prevăzut de art.

304 pct. 3 C. proc. civ., referitor la necompetența materială a Curții de Apel

Constanța – Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, de Contencios

Administrativ și Fiscal în soluționarea pe fond a cauzei, în raport de obiectul

acțiunii deduse judecății și de dispozițiile art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Susținerile părților

pe acest motiv de ordine publică au fost consemnate în practicaua deciziei care

face parte integrantă din aceasta.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate și cu motivul de ordine publică

invocat din oficiu, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii

deduse judecății îl reprezintă anularea adeverinței din 16 august 2010 emisă de

recurenta-pârâtă Direcția Națională Anticorupție, ca urmare a încălcării

dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Litigiul de față

este, așadar, unul de asigurări sociale, întrucât vizează stabilirea pensiei de

serviciu a intimatei-reclamantei.

În raport de

prevederile art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii publice, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță

aparține secției specializate în litigii de asigurări sociale din cadrul

tribunalului.

Pe cale de

consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (6) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Constanța – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări

Sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței civile nr. 408/CA

din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 martie 2011.