ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1561/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C.T.I.E.C.

SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale Constanța, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună suspendarea executării actelor administrative, respectiv a Deciziei

pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de

controlul vamal din 26 octombrie 2010 emisă de DRAOV – Biroul Vamal Constanta

Sud, prin care au fost stabilite in sarcina sa obligații fiscale suplimentare

de plata, reprezentând taxe vamale, acciza și TVA în cuantum de 6.994.984 lei

și a Deciziei nr. 212/2010 emisă de același organ vamal prin care s-a stabilit

în sarcina sa obligații fiscale în cuantum de 6.174.119 lei si majorări de

întârziere și penalități de 1.234.206 lei, până la pronunțarea instanței de

fond asupra cererii privind anularea respectivelor acte administrativ fiscale.

Reclamanta invocă în

susținerea cererii dispozițiile art. 14 și din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acestei

cereri, reclamanta arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul existentei unui caz bine

justificat si prevenirea unei pagube iminente.

Pârâta a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, în temeiul

dispozițiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot

fi formulate mai multe cereri de suspendare succesivă pentru aceleași motive,

acest text de lege, având menirea de a încerca evitarea exercitării abuzive a

drepturilor procesuale, prin formularea succesivă a unor cereri noi, pentru

aceleași argumente de fapt.

Pârâta arată că

reclamanta a mai introdus o cerere de suspendare la Tribunalul Buzău, cauză ce formează obiectul dosarului nr. 4952/114/2010, ale cărei motive

sunt identice cu cele din prezenta cerere, dosarul fiind soluționat la data de

10 noiembrie 2010, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării.

Prin aceeași

întâmpinare, pârâta invocă și excepția puterii lucrului judecat, excepție

statuată de prevederile art. 166 C. proc. civ., noua solicitare a reclamantei

îmbrăcând elementele cerute de art. 1201 C. civ.

Curtea de Apel

Ploiești - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 284 din 16 decembrie 2010 a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei, reținând că

aceasta a solicitat suspendarea acelorași acte administrative și în fața

Tribunalului Buzău care, în dosarul nr. 4952/114/2010, s-a pronunțat în sensul

admiterii cererii.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta SC C.T.I.E.C.

SRL.

Înalta Curte,

verificând în prealabil regularitatea recursului declarat, constată că acesta

nu a fost legal timbrat.

Astfel, din analiza

actelor dosarului rezultă că recurenta-reclamantă SC C.T.I.E.C. SRL nu și-a

îndeplinit obligația legală de plată a taxelor de timbru până la termenul de

judecat stabilit, deși a fost citată cu mențiunea depunerii taxei judiciare de

timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997,

precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea

recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin

depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii, sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La

cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar: „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. și

ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de SC C.T.I.E.C. SRL Buzău împotriva sentinței civile nr. 284 din 16

decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești - Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 martie 2011.