ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1561/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării actelor administrative, respectiv a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 26 octombrie 2010 emisă de DRAOV – Biroul Vamal Constanta Sud, prin care au fost stabilite in sarcina sa obligații fiscale suplimentare de plata, reprezentând taxe vamale, acciza și TVA în cuantum de 6.994.984 lei și a Deciziei nr. 212/2010 emisă de același organ vamal prin care s-a stabilit în sarcina sa obligații fiscale în cuantum de 6.174.119 lei si majorări de întârziere și penalități de 1.234.206 lei, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii privind anularea respectivelor acte administrativ fiscale.

Reclamanta invocă în susținerea cererii dispozițiile art. 14 și din Legea nr. 554/2004. În motivarea acestei cereri, reclamanta arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul existentei unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesivă pentru aceleași motive, acest text de lege, având menirea de a încerca evitarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale, prin formularea succesivă a unor cereri noi, pentru aceleași argumente de fapt.

Pârâta arată că reclamanta a mai introdus o cerere de suspendare la Tribunalul Buzău, cauză ce formează obiectul dosarului nr. 4952/114/2010, ale cărei motive sunt identice cu cele din prezenta cerere, dosarul fiind soluționat la data de 10 noiembrie 2010, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării. Prin aceeași întâmpinare, pârâta invocă și excepția puterii lucrului judecat, excepție statuată de prevederile art. 166 C. proc. civ., noua solicitare a reclamantei îmbrăcând elementele cerute de art. 1201 C. civ. Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 284 din 16 decembrie 2010 a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei, reținând că aceasta a solicitat suspendarea acelorași acte administrative și în fața Tribunalului Buzău care, în dosarul nr. 4952/114/2010, s-a pronunțat în sensul admiterii cererii.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL. Înalta Curte, verificând în prealabil regularitatea recursului declarat, constată că acesta nu a fost legal timbrat. Astfel, din analiza actelor dosarului rezultă că recurenta-reclamantă SC C.T.I.E.C. SRL nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxelor de timbru până la termenul de judecat stabilit, deși a fost citată cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei. Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii, sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În acest sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar: „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC C.T.I.E.C. SRL Buzău împotriva sentinței civile nr. 284 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.