ÎCCJ, Secția I civilă
ÎCCJ, Secția I civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
raport de dispozițiile art. 40
2
C. proc. civ., constată că motivele prezentei
cereri de strămutare au fost deduse judecății în Dosarul nr. 6707/1/2012, situație
în care prezenta cerere de strămutare formulată de petenta C.C. Telciu este inadmisibilă,
urmând a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește
cererea intimatei R.R. privind obligarea petentei la acordarea despăgubirilor pentru
abuzul de drept săvârșit de aceasta, urmare formulării cu rea credință a cererii
de strămutare, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 723 alin. (2) C. proc. civ.,
Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente: deși intimata
a invocat paguba provocată prin formularea cu rea-credință a cererii de strămutare,
aceasta nu a probat aceste afirmații, nu a arătat care sunt aceste pagube și în
ce constau.
Referitor la cererea
intimatei R.R. privind sancționarea petentei cu amendă civilă, în temeiul art. 108
1
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ., pentru formularea cu rea-credință a cererii
de strămutare, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:
simpla formulare a unei cereri de strămutare inadmisibilă nu presupune o rea-credință
din partea petentei în accepțiunea art. 108
1
alin. (1) pct. 1 lit. b)
C. proc. civ.; nici din perspectiva provocării amânării soluționării cauzei prin
formularea cererii de strămutare nu se poate reține reaua credință a petentei, care
ar justifica aplicarea unei amenzi civile, întrucât desfășurarea procesului în dosarul
de fond nu a fost influențată de formularea strămutării.
Cu privire la
solicitarea intimatei R.R. de acordare a cheltuielilor de judecată, se reține, în
raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., că temeiul acordării acestora
părții care a câștigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut
în pretenții.
Cererea de strămutare
este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli
asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul.
Respingerea cererii
de strămutare nu înseamnă că partea care a cerut strămutarea a căzut în pretenții,
deoarece, fiind incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretențiilor
deduse judecății.
Drept urmare,
față de natura litigiului și de faptul că nu s-a pricinuit întârzierea judecării
dosarului a cărei strămutare s-a solicitat, nu sunt întrunite condițiile prevăzute
de art. 274 C. proc. civ., de culpă procesuală a părții, urmând ca la soluționarea
în fond a cauzei să fie avute în vedere cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibilă,
cererea formulată de petenta C.C. Telciu privind strămutarea pricinii care face
obiectul Dosarului nr. 2720/265/2012 al Judecătoriei Năsăud.
Respinge cererile
de acordare a despăgubirilor, de sancționare a petentei cu amendă civilă și de acordare
a cheltuielilor de judecată, formulate de intimata R.R.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
9 aprilie 2013.