ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cererii de completare dispozitiv, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 18 iulie 2012, petenta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281 ind. 2 C. proc. civ., completarea dispozitivului Încheierii nr. 3174 din 9 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, dată în Dosarul nr. 2634/1/2012, în sensul pronunțării instanței asupra obligării la plata cheltuielilor de judecată în favoarea petentei, în cuantum de 2.000 RON. În susținerea cererii, petenta a arătat că, prin întâmpinarea depusă de către aceasta la dosar, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată anexând totodată Chitanța din 17 aprilie 2012, în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Înalta Curte, contată că cererea de față este nefondată pentru următoarele considerente: Prin Încheierea nr. 3174 din 9 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a cărei completare se solicită, s-a respins cererea de strămutare formulată de petenta S.C. P.R. S.R.L. Referitor la solicitarea petentei de completare a dispozitivului încheierii de mai sus, cu privire la cheltuielile de judecată, se reține, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., că temeiul acordării acestora părții care a câștigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenții. Or, respingerea cererii de strămutare nu demonstrează culpa procesuală și nu reprezintă o "cădere în pretenții", în sensul textului menționat.

Astfel, cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul. Ca atare, faptul că judecătorii învestiți cu cererea de strămutare au apreciat că soluționarea acesteia poate fi făcută în condiții de obiectivitate la instanța inițial sesizată, nu înseamnă că petentul are culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, respingerea cererii de strămutare nu înseamnă că partea care a cerut strămutarea a căzut în pretenții, deoarece, fiind incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății. În plus, dosarul a cărui strămutare s-a solicitat prin prezenta a fost soluționat la 4 aprilie 2012, anterior formulării cererii de strămutare.

Pentru cele ce preced; Înalta Curte găsește cererea de completare a dispozitivului ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge cererea de completare a dispozitivului Încheierii nr. 3174 din 9 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petenta C.D.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012. Procesat de GGC - CL ++++++++++++++++++++ R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA I CIVILĂ

Încheierea nr. 5226/2012 Dosar nr. 719/45/2011* Ședința publică din 12 septembrie 2012 Asupra cauzei de față, constată următoarele: În drept, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor competențe, specializate, distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit Anexei 1 a hotărârii menționate, în cadrul secției I civile funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia exproprierii, dintre care două complete specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre a Colegiului de conducere, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor specializate care funcționează la nivelul secției a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței supreme, în proporție de VI pentru fiecare dintre acestea, prin utilizarea aplicației E. În speța supusă analizei, se constată că obiectul dosarului, respectiv "declarare simulație" nu se circumscrie competențelor specializate alocate completelor de judecată ale secției I civile și nici competențelor specializate alocate completelor de judecată ce funcționează la nivelul secției a II-a civile, ci se circumscrie în sfera competențelor comune, alocate completelor de judecată de la nivelul ambelor secții civile.

Se constată însă că dosarul a fost repartizat aleatoriu spre soluționare secției a II-a civile, prin intermediul aplicației E. - bifa repartizare între secții, repartizarea efectuându-se în considerarea competențelor comune alocate completelor de judecată de la nivelul acestei secții și nu a competențelor specializate. Prin urmare, competența soluționării prezentului dosar aparținea completului învestit inițial cu judecata sa. Așa fiind, cum completul de judecată al secției a II-a civile a fost desemnat să judece cauza în concordanță cu prevederile Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul urmează a fi scos de pe rolul secției I civile și înaintat, spre competentă soluționare, secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inițial sesizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Scoate de pe rol cauza având ca obiect cerere de revizuire formulată de revizuienții P.C. și P.E.C. împotriva Deciziei nr. 284 din 25 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și o înaintează secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inițial sesizată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012. Procesat de GGC - CL