ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cererii de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 octombrie 2012, petenta U.J.O.C.M. - U.J.C.M. Constanța a solicitat completarea dispozitivului Încheierii nr. 5424 din data de 18 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 4039/1/2012. În motivarea cererii, petenta arată că, prin încheierea menționată, instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, solicitare formulată prin întâmpinarea depusă la dosar. Analizând cererea formulată de petent, se constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare". Petenta invocă în cererea sa că, prin încheierea menționată, instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, solicitare formulată prin întâmpinare. Verificând conținutul Încheierii nr. 5424 din data de 18 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 4039/1/2012, se constată că obiectul cauzei soluționate de instanță prin hotărârea menționată l-a reprezentat o cerere de strămutare, ce a fost respinsă.

Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., temeiul acordării cheltuielilor de judecată părții care a câștigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenții. Or, respingerea cererii de strămutare nu demonstrează culpa procesuală și nu reprezintă o "cădere în pretenții", în sensul textului menționat. Astfel, cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul. Ca atare, faptul că judecătorii învestiți cu cererea de strămutare au apreciat că soluționarea acesteia poate fi făcută în condiții de obiectivitate la instanța inițial sesizată sau faptul că dosarul a cărui strămutare se solicită a fost judecat, nu înseamnă că petentul din strămutare are culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. De asemenea, respingerea cererii de strămutare nu înseamnă că partea care a cerut strămutarea a căzut în pretenții, deoarece, fiind incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății. Pentru considerentele expuse, se va respinge cererea de completare a dispozitivului Încheierii nr. 5424 din data de 18 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 4039/1/2012, cerere formulată de petenta U.J.O.C.M. - U.J.C.M. Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge cererea de completare a dispozitivului Încheierii nr. 5424 din data de 18 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 4039/1/2012, cerere formulată de petenta U.J.O.C.M. - U.J.C.M. Constanța. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2012. Procesat de GGC - CL