ÎCCJ, Secția I civilă
ÎCCJ, Secția I civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5
octombrie 2012, petenta U.J.O.C.M. - U.J.C.M. Constanța a solicitat completarea
dispozitivului Încheierii nr. 5424 din data de 18 septembrie 2012 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr.
4039/1/2012.
În motivarea cererii,
petenta arată că, prin încheierea menționată, instanța a omis să se pronunțe
asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, solicitare
formulată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Analizând cererea
formulată de petent, se constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi
respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin
hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere
principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate
cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după
caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date
în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".
Petenta invocă în
cererea sa că, prin încheierea menționată, instanța a omis să se pronunțe
asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, solicitare
formulată prin întâmpinare.
Verificând conținutul
Încheierii nr. 5424 din data de 18 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 4039/1/2012, se
constată că obiectul cauzei soluționate de instanță prin hotărârea menționată
l-a reprezentat o cerere de strămutare, ce a fost respinsă.
Potrivit
dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., temeiul acordării cheltuielilor
de judecată părții care a câștigat procesul este culpa procesuală a
adversarului său, căzut în pretenții.
Or, respingerea
cererii de strămutare nu demonstrează culpa procesuală și nu reprezintă o
"cădere în pretenții", în sensul textului menționat.
Astfel, cererea de
strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții
care are îndoieli asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul.
Ca atare, faptul că
judecătorii învestiți cu cererea de strămutare au apreciat că soluționarea
acesteia poate fi făcută în condiții de obiectivitate la instanța inițial
sesizată sau faptul că dosarul a cărui strămutare se solicită a fost judecat,
nu înseamnă că petentul din strămutare are culpa procesuală la care se referă
art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea,
respingerea cererii de strămutare nu înseamnă că partea care a cerut
strămutarea a căzut în pretenții, deoarece, fiind incident procedural, judecata
acesteia nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății.
Pentru considerentele
expuse, se va respinge cererea de completare a dispozitivului Încheierii nr.
5424 din data de 18 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 4039/1/2012, cerere formulată de
petenta U.J.O.C.M. - U.J.C.M. Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea de
completare a dispozitivului Încheierii nr. 5424 din data de 18 septembrie 2012
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul
nr. 4039/1/2012, cerere formulată de petenta U.J.O.C.M. - U.J.C.M. Constanța.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 octombrie 2012.
Procesat de GGC - CL