ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5796/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, reclamanta A.J.O.F.M. Hunedoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M., O.I.P.O.S.D.R.U. anularea în parte a deciziei O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M. din 12 ianuarie 2011 prin care s-a soluționat contestația reclamantei din 26 noiembrie 2010, respectiv a capitolului, privind respingerea cererii de rambursare; anularea în parte a deciziei O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M. din 5 aprilie 2011, prin care s-a soluționat contestația reclamantei din 24 februarie 2011, respectiv a măsurilor privind respingerea cererii de rambursare; anularea procesului-verbal de constatare din 28 iunie 2011 încheiat de O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M.

la data de 27 iunie 2011 precum și a notei de debit (anexa la procesul-verbal menționat) a aceluiași organism, înregistrată din 29 iunie 2011 prin care a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de a plăti un debit de 46.269,13 RON; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Ulterior, reclamanta A.J.O.F.M. Hunedoara și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să-și majoreze câtimea obiectului cererii formulate la capătul 2 al acțiunii, în sensul că deodată cu anularea deciziei O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M. din 5 aprilie 2011 prin care s-a soluționat contestația reclamantei din 24 februarie 2011, respectiv a măsurilor privind respingerea cererii de rambursare, solicitând obligarea pârâtelor la rambursarea cheltuielilor eligibile din cererea de rambursare în cuantum de 729.309,52 RON.

Prin sentința nr. 2420/CA/2012, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă și de contencios administrativ a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă, și drept urmare s-a declinat soluționarea acestei cauze în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea A.N.O.F.M., republicată, aceasta este o instituție publică cu personalitate juridică sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale deținând statutul de organ de specialitate al administrației publice centrale, iar litigiul dedus judecății are ca obiect anularea unor acte administrative emise de O.I.P.O.S.D.R.U., autoritate publică centrală, în speță decizia din 12 ianuarie 2011, decizia din 5 aprilie 2011, procesul-verbal de constatare din 29 iunie 2011 ce se constituie în anexă la procesul-verbal menționat.

La rândul său, prin sentința nr. 421/2012 din 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. În motivarea acestei soluții, Curtea a reținut că liti giul are de obiect legalitatea actelor emise de A.N.O.F.M.-O.I.P.O.S.D.R.U. prin care s-a dispus recuperarea de la reclamantă a sumei de 46.269,13 RON cu titlu de cheltuieli neeligibile; iar temeiul legal al controlului efectuat îl constituie O.U. G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Constatând că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U. G. nr. 66/2011, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt definite ca „sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora ” și având, astfel, în vedere natura juridică a creanțelor ce se tind a se recupera prin actele contestate, Curtea a apreciat că relevante sub aspectul competenței materiale sunt dispozițiile legale ce o determină funcție de valoarea creanței contestate.

Or, suma dispusă a fi recuperată având o valoare ce se situează sub pragul legal de 500.000 RON, Curtea de Apel a apreciat că prezentul litigiu este de competența secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind irelevantă în cauză poziția organului administrativ emitent în ierarhia administrativă pentru determinarea competenței funcție de acest aspect. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Alba-Iulia a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel Alba-Iulia.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „l itigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de ROL se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de ROL se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel .” În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 ROL, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea în parte a deciziei O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M. din 12 ianuarie 2011 prin care s-a soluționat contestația reclamantei din 26 noiembrie 2010, respectiv a capitolului, privind respingerea cererii de rambursare; anularea în parte a deciziei O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M.

din 5 aprilie 2011 prin care s-a soluționat contestația reclamantei din 24 februarie 2011, respectiv a măsurilor privind respingerea cererii de rambursare; anularea procesului-verbal de constatare din 28 iunie 2011 încheiat de O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M. la data de 27 iunie 2011 precum și a notei de debit (anexa la procesul-verbal menționat) a aceluiași organism, înregistrată din 29 iunie 2011 prin care a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de a plăti un debit de 46.269,13 RON. Ca urmare, nu se poate reține că cererea reclamantei vizează exclusiv legalitatea unui act administrativ prin care s-a dispus recuperarea unei sume cu titlu de cheltuieli neeligibile, în temeiul dispozițiilor O.U.

G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice, de natură a îndreptăți aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Dimpotrivă, petitul cererii deduse judecății vizează anularea unei serii de acte administrative emise de către pârâta A.N.O.F.M.-O.I.P.O.S.D.R.U., emise cu referire la implementarea aceluiași proiect, „Sistem de afișare electronică a informațiilor privind piața muncii”, și chiar obligarea acesteia la rambursarea, către reclamantă, a unor cheltuieli, apreciate de aceasta ca eligibile, în cuantum de 729.309,52 RON.

În aceste condiții, competența materială a instanței ce urmează a fi învestită cu soluționarea, pe fond, a prezentului litigiu, urmează a fi stabilită raportat la criteriul prevăzut de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, și anume poziția, în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat. Cum, în speță, actele a căror anulare se cere au fost emise de către A.N.O.F.M.-O.I.P.O.S.D.R.U., instituție publică cu personalitate juridică, sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale deținând statutul de organ de specialitate al administrației publice centrale, prin aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate, soluționarea cauzei urmează a reveni Curții de Apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță revine Curții de Apel Alba-Iulia, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A.J.O.F.M. în contradictoriu cu pârâtele A.N.O.F.M.-O.I.P.O.S.D.R.U. și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (în prezent Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice), Direcția Socială Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”, în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2013.