ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5796/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă și de contencios administrativ,

reclamanta A.J.O.F.M. Hunedoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M.,

O.I.P.O.S.D.R.U. anularea în parte a deciziei O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M. din

12 ianuarie 2011 prin care s-a soluționat contestația reclamantei din 26

noiembrie 2010, respectiv a capitolului, privind respingerea cererii de

rambursare; anularea în parte a deciziei O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M. din 5

aprilie 2011, prin care s-a soluționat contestația reclamantei din 24 februarie

2011, respectiv a măsurilor privind respingerea cererii de rambursare; anularea

procesului-verbal de constatare din 28 iunie 2011 încheiat de O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M.

la data de 27 iunie 2011 precum și a notei de debit (anexa la procesul-verbal

menționat) a aceluiași organism, înregistrată din 29 iunie 2011 prin care a

fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de a plăti un debit de

46.269,13 RON; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Ulterior, reclamanta A.J.O.F.M.

Hunedoara și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să-și majoreze câtimea obiectului

cererii formulate la capătul 2 al acțiunii, în sensul că deodată cu anularea deciziei

O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M. din 5 aprilie 2011 prin care s-a soluționat contestația

reclamantei din 24 februarie 2011, respectiv a măsurilor privind respingerea cererii

de rambursare, solicitând obligarea pârâtelor la rambursarea cheltuielilor eligibile

din cererea de rambursare în cuantum de 729.309,52 RON.

Prin sentința nr. 2420/CA/2012,

Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă și de contencios administrativ a admis

excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă, și drept urmare s-a declinat

soluționarea acestei cauze în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia.

Pentru a pronunța această

hotărâre tribunalul a reținut că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 202/2006

privind organizarea și funcționarea A.N.O.F.M., republicată, aceasta este o instituție

publică cu personalitate juridică sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei

și Protecției Sociale deținând statutul de organ de specialitate al administrației

publice centrale, iar litigiul dedus judecății are ca obiect anularea unor acte

administrative emise de O.I.P.O.S.D.R.U., autoritate publică centrală, în speță

decizia din 12 ianuarie 2011, decizia din 5 aprilie 2011, procesul-verbal de constatare

din 29 iunie 2011 ce se constituie în anexă la procesul-verbal menționat.

La rândul său, prin sentința

nr. 421/2012 din 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis excepția necompetenței

materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În motivarea acestei soluții,

Curtea a reținut că liti

giul

are de obiect legalitatea actelor emise de

A.N.O.F.M.-O.I.P.O.S.D.R.U.

prin care s-a dispus recuperarea de la reclamantă a sumei de

46.269,13 RON cu titlu de cheltuieli neeligibile; iar temeiul legal al controlului

efectuat îl constituie

O.U.

G.

nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea

și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente

acestora.

Constatând că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.

G.

nr. 66/2011,

creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt definite ca „sumele

de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor

europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora

” și având, astfel, în vedere natura juridică a creanțelor ce

se tind a se recupera prin actele contestate, Curtea a apreciat că relevante sub

aspectul competenței materiale sunt dispozițiile legale ce o determină funcție de

valoarea creanței contestate.

Or, suma dispusă a fi recuperată având o valoare ce se situează

sub pragul legal de 500.000 RON, Curtea de Apel a apreciat că prezentul

litigiu este

de competența

secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind irelevantă

în cauză poziția organului administrativ emitent în ierarhia administrativă pentru

determinarea competenței funcție de acest aspect.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel Alba-Iulia a decis, în temeiul art. 20

pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ

de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului

și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Curții

de Apel Alba-Iulia.

În conformitate cu dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „l

itigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de ROL se soluționează în fond de

tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe

și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari

de 1.000.000 de ROL se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel

.”

În interpretarea

și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții

instituie

două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum

urmează:

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat;

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale

care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de

valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței

tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 ROL, fără a avea relevanță

rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul

administrativ.

Înalta Curte constată

că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea în

parte a deciziei O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M. din 12 ianuarie 2011 prin care s-a

soluționat contestația reclamantei din 26 noiembrie 2010, respectiv a capitolului,

privind respingerea cererii de rambursare; anularea în parte a deciziei O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M.

din 5 aprilie 2011 prin care s-a soluționat contestația reclamantei din 24

februarie 2011, respectiv a măsurilor privind respingerea cererii de rambursare;

anularea procesului-verbal de constatare din 28 iunie 2011 încheiat de O.I.P.O.S.D.R.U.-A.N.O.F.M.

la data de 27 iunie 2011 precum și a notei de debit (anexa la procesul-verbal menționat)

a aceluiași organism, înregistrată din 29 iunie 2011 prin care a fost stabilită

în sarcina reclamantei obligația de a plăti un debit de 46.269,13 RON.

Ca urmare, nu se poate

reține că cererea reclamantei vizează exclusiv

legalitatea unui act administrativ prin care s-a dispus recuperarea

unei sume cu titlu de cheltuieli neeligibile, în temeiul dispozițiilor O.U.

G.

nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea

și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice, de natură a îndreptăți

aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004.

Dimpotrivă, petitul cererii deduse judecății vizează anularea

unei serii de acte administrative emise de către pârâta

A.N.O.F.M.-O.I.P.O.S.D.R.U.,

emise cu referire la implementarea aceluiași proiect, „Sistem de afișare electronică

a informațiilor privind piața muncii”, și chiar obligarea acesteia la rambursarea,

către reclamantă, a unor cheltuieli, apreciate de aceasta ca eligibile, în cuantum

de 729.309,52 RON.

În aceste condiții, competența

materială a instanței ce urmează a fi învestită cu soluționarea, pe fond, a prezentului

litigiu, urmează a fi stabilită raportat la criteriul prevăzut de art. 10 alin.

(1) teza I din Legea nr. 554/2004, și anume poziția, în cadrul sistemului administrației

publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente

a actului atacat.

Cum, în speță, actele

a căror anulare se cere au fost emise de către A.N.O.F.M.-O.I.P.O.S.D.R.U., instituție

publică cu personalitate juridică, sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei

și Protecției Sociale deținând statutul de organ de specialitate al administrației

publice centrale, prin aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate, soluționarea

cauzei urmează a reveni Curții de Apel.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare

în primă instanță revine Curții de Apel Alba-Iulia, soluționând conflictul negativ

de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta

A.J.O.F.M. în contradictoriu cu pârâtele A.N.O.F.M.-O.I.P.O.S.D.R.U. și Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale (în prezent Ministerul Muncii, Familiei,

Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice), Direcția Socială Autoritatea de Management

pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”, în favoarea

Curții de Apel Alba-Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie

2013.