ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3902/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3902/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07
aprilie 2009, reclamanții Alianța S.F. Craiova din cadrul Sucursalei Regionale
CFR Craiova în numele și pentru salariații indicați în anexa la acțiune, a
solicitat obligarea pârâților Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și
Sucursala Regională CF Craiova la respectarea art. 64 din Contractul colectiv
de muncă, respectiv de a acorda membrilor săi ajutorul material cuvenit zilei
feroviarului.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a învederat că deși drepturile menționate sunt prevăzute
în contractul colectiv de muncă, pârâta refuză să le achite.
Prin Sentința nr.
1856 din 13 mai 2009, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Teleorman, secția conflicte de muncă.
S-a reținut că
potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de
muncă se adresează instanței în a cărei rază teritorială reclamantul își are
domiciliul.
Norma de competență
stipulată la art. 284 alin. (2) are caracter special și derogatoriu de la
dreptul comun, competența revenind exclusiv instanței în a cărei circumscripție
își are domiciliul reclamantul, pe raza Tribunalului Teleorman, și în nici un
caz reprezentantul legal al acestora - sindicatul.
Astfel sesizat,
Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și
contencios administrativ fiscal, a dispus prin Sentința nr. 2040 din 21
decembrie 2009, declinarea competenței de soluționare a cauzei dedusă judecății
în favoarea Tribunalului Dolj și constatând ivit conflictul negativ de
competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea
regulatorului de competență.
Tribunalul Teleorman
a reținut, în esență, că în speță, calitatea de reclamant o are Alianța S.F. -
Craiova și nu membrii acesteia, astfel încât din punct de vedere teritorial
competența de soluționare a cauzei este determinată de persoana juridică ce
figurează ca parte în litigiu și nicidecum membrii acesteia în favoarea cărora
a promovat acțiunea.
Referitor la
conflictul negativ de competență dedus judecății, se constată următoarele:
Potrivit art. 284
alin. (2) C. muncii "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.
(1) (conflicte de muncă) se adresează instanței competente în a cărei
circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz,
sediul".
Legea specială,
asemenea normelor de drept comun, leagă competența teritorială a instanței de
judecată, de domiciliul sau, după caz, sediul reclamantului, și nu de acela al
reprezentantului convențional al acestuia.
Exercitând acțiunea
în numele și pentru reclamanții, anume individualizați și în cererea dedusă
judecății, Alianța S. nu a acționat în nume propriu, ci în considerarea
calității de reprezentant ai părților, membrii săi, în scopul realizării unui
drept subiectiv pretins recunoscut acestora de contractul colectiv de muncă.
Ca urmare, față de
cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (2) - (3) C. proc. civ., se va stabili
competența de soluționare a cauzei dedusă judecății în favoarea Tribunalului
Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 iunie 2010.
Procesat
de GGC - NN