ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3902/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 07 aprilie 2009, reclamanții Alianța S.F. Craiova din cadrul Sucursalei Regionale CFR Craiova în numele și pentru salariații indicați în anexa la acțiune, a solicitat obligarea pârâților Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și Sucursala Regională CF Craiova la respectarea art. 64 din Contractul colectiv de muncă, respectiv de a acorda membrilor săi ajutorul material cuvenit zilei feroviarului. În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că deși drepturile menționate sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, pârâta refuză să le achite. Prin Sentința nr. 1856 din 13 mai 2009, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă.

S-a reținut că potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței în a cărei rază teritorială reclamantul își are domiciliul. Norma de competență stipulată la art. 284 alin. (2) are caracter special și derogatoriu de la dreptul comun, competența revenind exclusiv instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul, pe raza Tribunalului Teleorman, și în nici un caz reprezentantul legal al acestora - sindicatul. Astfel sesizat, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, a dispus prin Sentința nr. 2040 din 21 decembrie 2009, declinarea competenței de soluționare a cauzei dedusă judecății în favoarea Tribunalului Dolj și constatând ivit conflictul negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Tribunalul Teleorman a reținut, în esență, că în speță, calitatea de reclamant o are Alianța S.F. - Craiova și nu membrii acesteia, astfel încât din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cauzei este determinată de persoana juridică ce figurează ca parte în litigiu și nicidecum membrii acesteia în favoarea cărora a promovat acțiunea. Referitor la conflictul negativ de competență dedus judecății, se constată următoarele: Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) (conflicte de muncă) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul". Legea specială, asemenea normelor de drept comun, leagă competența teritorială a instanței de judecată, de domiciliul sau, după caz, sediul reclamantului, și nu de acela al reprezentantului convențional al acestuia.

Exercitând acțiunea în numele și pentru reclamanții, anume individualizați și în cererea dedusă judecății, Alianța S. nu a acționat în nume propriu, ci în considerarea calității de reprezentant ai părților, membrii săi, în scopul realizării unui drept subiectiv pretins recunoscut acestora de contractul colectiv de muncă. Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (2) - (3) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei dedusă judecății în favoarea Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2010. Procesat de GGC - NN