ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6344/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6344/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Constată că sub nr. 785/85/2009 s-a

înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acțiunea formulată de reclamanții M.V.

și M.T.E. în contradictoriu cu pârâtul B.C. solicitând ca prin sentința ce se

va pronunța, să se dispună: obligarea pârâtului la plata sumei de 520.000 RON

reprezentând contravaloarea sporului de valoare adus imobilului înscris în CF X

Sibiu, nr. top XXX situat administrativ în Sibiu, str. A., nr. 24 ca rezultat

din edificarea unei construcții noi și lucrări de îmbunătățire efectuate de

către reclamanți; instituirea unui drept de retenție asupra imobilului înscris

în CF X Sibiu nr. top XXX situat administrativ în Sibiu, str. A. în favoarea

reclamanților, până la achitarea integrală a despăgubirilor solicitate de către

pârât; cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 1151/2009 Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea reclamanților și a

obligat pârâtul la plata sumei de 17.475 RON cu titlu de despăgubire și a

respins capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție. Prin

aceeași sentință a fost admisă cererea reconvențională și obligați pârâții

reconvenționali la plata sumei de 200 euro lunar, începând cu data de 1

noiembrie 2008 și până la predarea efectivă a imobilului în litigiu cu titlu de

folos de tras.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut următoarele:

Imobilul situat în

Sibiu, str. A., nr. 24 și înscris în CF X Sibiu, nr. top XXX a redevenit

proprietatea pârâtului reclamant reconvențional B.C. în temeiul Sentinței

civile nr. 2091 din 21 februarie 2008 a Judecătoriei Timișoara, rămasă

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1190/R/15 octombrie 2008 a Tribunalului

Timiș. Prin această hotărâre s-a dispus și evacuarea reclamanților din imobilul

pe care îl cumpăraseră în temeiul Legii nr. 112/1995 și la care au efectuat o

serie de investiții.

Din investițiile

identificate de expert, instanța de fond a reținut că îndeplinesc condițiile

art. 48 din Legea nr. 10/2001, doar o parte din ele, în sumă de 17.475 RON.

Capătul de cerere

prin care s-a solicitat instituirea unui drept de retenție asupra imobilului a

fost respins ca nefondat întrucât, conform contractului de comodat nr. 5 din 4

decembrie 2007 și actului adițional la acesta reclamanții au cedat folosința

imobilului, începând cu data de 17 decembrie 2007 către SC S. SRL. În aceste

condiții reclamanții nu mai pot cere instituirea unui drept de retenție asupra

imobilului pe care nu îl mai ocupă.

Pentru evaluarea

folosului de tras solicitat prin cererea reconvențională a fost efectuată o

expertiză contabilă care a stabilit că, în funcție de prețurile practicate pe

piață pentru zona respectivă, chiria cuvenită este de 200 euro pe lună cum de

altfel a solicitat și pârâtul reclamant reconvențional.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții care au solicitat schimbarea în parte a

sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și reducerea

cuantumului sumei de 200 euro/lună la care au fost obligați.

Instanța de apel a

apreciat că au caracterul expres prevăzut de lege, iar pârâtul trebuie obligat

să le suporte, următoarele lucrări evidențiate în Anexa 3 a raportului de

expertiză, în cuantum total de 17.232 RON: strat suport pentru pardoseală, nr.

crt. 1 - 595 RON; trepte din beton brut pregătite pentru a fi placate, nr. crt.

2 - 71 RON; tencuieli interioare drișcuite executate la pereți, nr. crt. 3 -

1.158 RON; tencuieli interioare drișcuite executate la tavane, nr. crt. 4 - 711

RON; confecționat și montat ferestre duble din lemn, nr. crt. 7 - 258 RON;

sticlă montată pe tâmplărie din lemn, nr. crt. 9 - 105 RON; strat suport pentru

pardoseli executate din beton, nr. crt. 10 - 275 RON; ferestre PVC cu geamuri

termopan, nr. crt. 12 - 117 RON; 1 chiuvetă fontă, 1 furtun cu duș, 1 WC, nr.

crt. 29 - 1.119 RON; instalație de gaz metan racordat la instalația de la

parter, nr. crt. 31 - 726 RON; canalizare în curte, nr. crt. 37, 38, 39, 40 -

7.223 RON; împrejmuire la stradă, soclu din beton, și rigle din panouri, nr.

crt. 48 - 1.188 RON; împrejmuire în fundul curții din bolțari, nr. crt. 49 -

2.086 RON; soclu și stâlpi metalici existenți și cu împrejmuire, nr. crt. 50 -

1.600 RON.

Toate celelalte

lucrări evidențiate în raportul de contraexpertiză nu îndeplinesc condiția de a

fi "îmbunătățiri necesare și utile" în sensul art. 48 din Legea nr.

10/2001 și nu pot fi puse în sarcina pârâtului, pentru următoarele considerente:

Nu poate fi acordată

suma de 7.572 RON de la nr. crt. 30, 32, 35 reprezentând instalație încălzire

centrală conducte și 3 radiatoare întrucât centrala nu este în stare de

funcționare, conductele și radiatoarele fiind în stare avansată de uzură și degradare.

Edificatoare în acest sens sunt fotografiile efectuate de expertul consultant,

necontestate de reclamanții cărora li s-a comunicat un exemplar din lucrarea

efectuată, și din care rezultă starea avansată de uzură a acestor componente

ale instalației de încălzire, care în mod evident nu vor mai putea fi folosite

și nu vor primi avizele tehnice de la ISCIR sau de la Gaz Metan, durata de

viață a acestora fiind depășită.

Lucrările de la

poziția 43 în valoare de 4769 RON, reprezentând renovare exterioară (tencuit,

zugrăvit, vopsit, burlane, reparații acoperiș), nu pot fi puse în sarcina

pârâtului, întrucât reclamanții, în calitate de chiriași ai imobilului din anul

1977, și apoi în calitate de proprietari ai acestuia, din anul 1998 și până în

anul 2008 când s-a dispus nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, aveau

obligația de a întreține imobilul, la fel ca oricare proprietar diligent, care

trebuie să-și întrețină propriul bun. Mai mult, din lucrarea de expertiză

rezultă că aceste lucrări au avut loc în anul 2005, or la acea dată era deja

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 6391 din 14 iulie 2005,

acțiunea prin care pârâtul a chemat în judecată pe reclamanții de astăzi pentru

a se constata nulitatea titlului de dobândire a dreptului de proprietate asupra

imobilului în litigiu.

În ceea ce privește

mansardarea podului, lucrări evidențiate la nr. crt. 13 - 37 și 33 - 36, în

cuantum total de 34.099 RON nici aceste sume nu pot fi acordate pentru

următoarele considerente:

În primul este de

reținut reaua-credință a reclamanților care cumpără imobilul la data de 19

iunie 1998, deși la data de 29 iunie 1996 pârâtul i-a notificat, aducându-le la

cunoștință că intenționează să revendice imobilul, iar la data de 21 aprilie

1997 a fost deja notată în cartea funciară acțiunea împotriva reclamanților,

chiriași la acea dată. Din acel moment foștii chiriași au devenit de

rea-credință, întrucât le-au fost aduse la cunoștință viciile titlului

statului, și faptul că fostul proprietar înțelege să revendice imobilul, dar,

cu toate acestea au înțeles să facă investiții în imobil, în perioada anilor

2000 - 2001 fiind efectuate lucrările la mansarda imobilului, aceste investiții

fiind efectuate pe riscul lor și fără autorizațiile și aprobările prevăzute de

lege.

Așa cum s-a reținut

mai sus, art. 48 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 prevede în mod expres că, la

stabilirea valorii îmbunătățirilor, se va scădea gradul de uzură al acestora,

în raport cu durata de viață normală, care se suportă de chiriași. Or, după cum

rezultă în mod evident din fotografii, durata de viață a acestor lucrări este

depășită, fiind vorba de lucrări efectuate în anul 1999, care trebuie complet

înlocuite și refăcute, neputând fi folosite nici măcar parțial. În aceeași

situație se află lucrările de la poziția 11, reprezentând pardoseli din plăci

de gresie la baie și bucătărie, efectuate în anul 2000 la parter, în valoare de

1.112 RON, toate lucrările trebuind refăcute, întrucât sunt lipsite de orice

valoare economică sau practică, durata de viață normală fiind în prezent

depășită.

În aceeași categorie

se include lucrarea de la nr. crt. 28, în sumă de 1.193 RON, reprezentând

instalații electrice de iluminat în toate spațiile fără pivniță, întrucât

acestea sunt în prezent degradate și trebuie refăcute complet, așa cum rezultă

din fotografii.

Nu poate fi acordată

contravaloarea lucrării de la nr. crt. 42, reprezentând magazie din pereți

cărămidă, placă, instalații electrice, în cuantum de 1.530 RON, aceasta fiind

în stare avansată de degradare și nemaiputând fi folosită conform destinației

sale, așa cum rezultă din fotografia de la nr. crt. 222, lucrarea fiind departe

de a avea caracterul unei îmbunătățiri.

În aceeași situație

se află lucrările de la nr. crt. 44 - 46 și 47, reprezentând pavaj în curte, în

valoare de 2.770 RON, mozaic venețian la terasă, în valoare de 1.198 RON și

suport beton pentru mozaic, în valoare de 183 RON, copertine din structură

metalică și învelitoare de sticlă, în valoare de 791 RON. Pavajul din curte

reprezentat este degradat și trebuie complet refăcut, valoarea indicată de

experți - 2.770 RON - este exagerată, această sumă fiind necesară probabil

pentru efectuarea unui nou pavaj. Mai mult, este vorba de o lucrare efectuată

în anul 1989 (conform mențiunilor din expertiză), iar în prezent durata de

viață normală a acestei lucrări este complet depășită, reclamanții fiind cei

care, efectuând aceste lucrări, s-au folosit de ele, în calitate de chiriași și

apoi de proprietari, astfel că în niciun caz nu poate fi pus în sarcina pârâtului

costul efectuării acestor lucrări.

S-a reținut că suma

totală a lucrărilor care nu pot fi acordate deoarece nu îndeplinesc condițiile

prev. de art. 48 alin. (1) - (5) din Legea nr. 10/2001 și cele ale art. 494 C.

civ., în sensul că proprietarul terenului și al casei astfel dobândite nu a

înregistrat nicio îmbogățire prin efectuarea acestor lucrări, este de 58.465

RON.

La această sumă se

adaugă suma care ar trebui acordată, aceea de 17.232 RON și astfel se obține un

total de 75.697 RON, împrejurare față de care nu se poate explica suma de

103.324 RON la care au ajuns experții, ca fiind valoarea lucrărilor de

investiții și nici suma de 92.863 RON ca fiind un spor de valoare adus casei

vechi prin așa-zisele investiții efectuate de reclamanți, chiar dacă se are în

vedere și procentul de 5% calculat de experți cu titlu de transport.

Pe de altă parte,

reclamanții aveau obligația de a face dovada pretențiilor lor prin prezentarea

de înscrisuri, conform art. 48.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001, or singurele probe ale reclamanților sunt recunoașterile pârâtului

și expertizele tehnice.

În consecință, având

în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 296 C. proc. civ.,

Curtea de Apel a respins apelul declarat de reclamanții M.V. și M.T.E.

împotriva Sentinței civile nr. 115/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția

civilă, sentința pronunțată fiind legală și temeinică.

Împotriva Deciziei

civile nr. 121 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, au

declarat recurs reclamanții M.V. și M.T.E. care au susținut următoarele motive

de nelegalitate.

Instanța de apel a

pronunțat o hotărâre cu aplicarea și interpretarea eronată a dispozițiilor art.

48 din Legea nr. 10/2001, a dispozițiilor art. 5, 6 din Normele metodologice

ale Legii nr. 10/2001 prevăzute în H.G. nr. 923/2010 cu privire la art. 48, a

dispozițiilor art. 494 alin. (1), (3) C. civ. și cu o apreciere eronată a

probatoriului administrat și cu o motivare contradictorie și fără a se face

aplicabilitatea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Astfel, fără niciun

suport juridic și probator, instanța de apel a înlăturat îmbunătățirile

necesare și utile efectuate de către subsemnații chiriași în conformitate cu

dispozițiile art. 48 din Legea nr. 10/2001 și dispozițiile art. 5, 6 din

Normele metodologice ale Legii nr. 10/2001 prevăzute în H.G. nr. 923/2010 cu

privire la art. 48, înlăturând nejustificat raportul de expertiză și

suplimentul la raportul de expertiză efectuat de către cei trei experți

judiciari numiți în cauză, deși conform normelor metodologice premenționate

valoarea despăgubirilor se stabilește pe bază de expertiză, aceasta fiind proba

concludentă, certă și pertinentă necesară a fi administrată și avută în vedere

de către instanță.

Față de aceste aspecte,

în condițiile în care au fost înlăturate aproape în totalitate concluziile

experților în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de apel ar fi

putut recurge la o completare a probatoriului pentru lămurirea cauzei. Mai mult

decât atât, în mod eronat se reține calitatea de contractori de rea-credință

întrucât au demarat lucrările de mansardare anterior revendicării imobilului

și, de altfel, acestea au adus un spor de valoare în cuantum de 34.099 RON.

De asemenea, valoarea

de 17.475 RON stabilită cu titlu de despăgubire, respectiv 4000 euro, se

apreciază ca fiind derizorie, nereprezentând valoarea reală a sporului de

valoare rezultat ca urmare a efectuării investițiilor și îmbunătățirilor pe

care le-au adus imobilului din litigiu.

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs

invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nul,

pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul și dezvoltarea lor, iar

potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea acestuia, dacă încadrarea într-unul din motivele de

recurs prevăzute de art. 304 este posibilă.

Per a contrario,

rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea

lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de

art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs pentru indicarea unuia

dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor

critici privind modul de judecată al instanței, raportat de motivul de recurs

invocat.

Criticile formulate

de reclamanți vizează cuantumul sumei stabilite de instanță, ca reprezentând

despăgubire, solicitându-se, în esență, reducerea acestuia.

Aceste susțineri ce

vizează netemeinicia hotărârii recurate, nu nelegalitatea acesteia, nu pot fi

încadrate în cazurile de modificare sau casare reglementate de art. 304 C.

proc. civ.

Având în vedere că

recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304

C. proc. civ., cu respectarea cerințelor referitoare la motivarea acestuia,

Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 302 lit. c)

coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. vor fi obligați reclamanții la plata

cheltuielilor de judecată reduse conform art. 274 C. proc. civ. alin. (3) către

pârâtul B.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanții M.V. și M.T.E. împotriva Deciziei civile nr. 121 din 12

mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Obligă reclamanții la

plata a 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reduse către pârâtul B.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV