ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1801/2014

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 3183 din 01 aprilie 2013, Tribunalul Dolj a respins

acțiunea formulată de contestatorii A.E. și A.A.Ș. în contradictoriu cu

intimații Statul Român prin M.F.P., C.N.P.A.S., C.J.P. Dolj și C.A.S.S., având

ca obiect restituire cote asigurări de sănătate.

Împotriva sentinței civiie nr. 3183

din 01 aprilie 2013 a Tribunalului Dolj au declarat apel contestatorii A.A.Ș.

și A.E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2013,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a calificat calea de atac a apelului,

ca fiind recurs.

Astfel, în raport de data sesizării

instanței de fond cu soluționarea acțiunii (13 aprilie 2011) a stabilit că,

potrivit prevederilor art. 24 și 25 din Legea nr,134/2010 privind C. proc. civ.,

legea aplicabilă cauzei este sub imperiul C. proc. civ. de la 1865 și fiind un

litigiu de asigurări sociale, conform prevederilor art. 155 din Legea nr.

263/2010, calea de atac este recursul.

Prin Decizia nr. 9532 pronunțată la

data de 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins,

ca tardiv, recursul declarat de contestatorii A.E. și A.A.Ș. împotriva

sentinței nr. 3183 din 01 aprilie 2013 a Tribunalului Dolj, sectia conflicte de

muncă și asigurări sociale, dată în contradictoriu cu intimații Statul Român

prin M.F.P., C.N.P.A.S.-, C.J.P. Dolj și C.A.S.S.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a reținut următoarele;

Potrivii prevederilor art. 155 alin. (1)

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, împotriva

hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă, iar

dispozițiile art. 156 din același act normativ stipulează că prevederile

prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează

cu dispozițiile C. proc. civ., astfel că, potrivit dispozițiilor art. 301 din

același cod, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării

hotărârii pronunțate la instanța de fond.

Art. 103 C. proc. civ. reglementează

sancțiunea neexercitării oricărei căi de atac în termenul legal și prevede că

această situație atrage decăderea, afara de cazul când legea dispune altfel sau

când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei.

În cazul concret dedus judecății,

instanța a reținut că recurenții-contestatori au primit sentința nr. 3183/2013

a Tribunalului Dolj la data de 24 aprilie 2013, conform dovezilor de comunicare

aflate Sa filele 56 - 57 din dosarul tribunalului, astfel încât, potrivit

prevederilor legale sus menționate, termenul de recurs împotriva acestei sentințe

s-a împlinit la data de 10 mai 2013.

Întrucât recursul a fost înregistrat

la Tribunalul Dolj la 06 septembrie 2013 (fila 4 dosar), iar

recurenții-contestatori nu au făcut dovada că depășirea lermenului legal de recurs

s-a datorat unor împrejurări mai presus de voința lor, Curtea de Apel Craiova a

respins recursul, ca tardiv.

Contestatarii A.E. și A.A.Ș. au

declarat un nou recurs, înregistrat la Curtea de Apei Craiova și, ulterior,

prin precizările depuse la instanța supremă la 07 mai 201.4 (fila 26 Dosarul

nr. 13028/63/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă) au

indicat că prezentul recurs este declarat împotriva Deciziei nr. 9532 din 25

noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Deși inițial contestatorii sus

menționați au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 3183 din 01

aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj, Înalta Curte reține că, potrivit

precizărilor depuse de recurenții-contestatori la 07 mai 2014, calea de atac

este îndreptată împotriva Decizei nr, 9532 din 25 noiembrie 2013 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă, prin care a fost respins, ca tardiv, recursul

declarat de contestatori împotriva sentinței civile nr. 3183/2013 a

Tribunalului Dolj.

Recursul este inadmisibil și urmează a

fi respins pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1)

C. proc. civ. de al 3865, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în

apel, precum si, in condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională sunt supuse recursului."

Ca atare, din interpretarea acestor

dispoziții rezultă că, în sensul prevederilor legale mai sus citate sunt

susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile

date în primă instanță fără drept de apel.

Așadar, căii de atac a recursului îi

sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc.

civ. de la 1865 aplicabil în cauză.

Din cuprinsul art. 299 și urm. din

același cod rezultă că împotriva unei hotărâri se poate declara, de către

partea interesată, un singur recurs.

Regulile de procedură instituite în

exercițiul căilor de atac prevăd obligativitatea respectării de către părți a

principiului unicității exercitării acestora, tocmai pentru a asigura părților

o garanție reală a stabilității procesului civil și, fără a permite un exces al

utilizării acestora, în detrimentul soluționării cauzei într-un termen

rezonabil.

Decizia Curții de Apel Craiova are -

sub imperiul C. proc. civ. de la 1865 (aplicabil în speță) - caracterul

irevocabil, dobândit în puterea legii, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2)

pct. 5 din același cod, astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu

un nou recurs la recurs, ceea ce ar fi contrar legii.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de corttestatorii A.A.Ș. și A.E. împotriva Deciziei nr. 9532 din 25

noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă,

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 iunie 2014.