ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1725/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 28 iunie 2012, reclamantul G.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Dolj a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata diferenței de pensie pentru perioada 9 octombrie 2009 - 11 martie 2011, întrucât nu i-a fost acordat dreptul de pensie de la data cuvenită. La data de 8 octombrie 2012, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că obiectul pretențiilor sale constă în acordarea diferenței de pensie pentru perioada 9 octombrie 2009-11 martie 2011, a dobânzii cuvenite la suma neacordaîă, acordarea de daune materiale, verificarea calculului sumei de pensie acordate.

Prin sentința nr. 7099 din 18 octombrie 2012, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția inadmisihilității invocată de pârâtă; a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul G.A. Prin Decizia nr. 398 din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.A. împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj. Împotriva acestei decizii civile a declarat un nou recurs reclamantul, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 martie 2013. Prin Decizia nr. 4385 din 10 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul reclamantului.

Instanța a reținut că, în speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndepiinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ. Împotriva acestei din urmă decizii a formulat contestație în emulare reclamantul G.A., invocând în drept dispozițiile art. 317-319 C. proc. civ. și solicitând soluționarea echitabilă a cauzei și calculul diferenței de pensie de la data de 9 octombrie 2009. În motivarea contestației s-a invocat nulitatea Deciziei nr. 31590 din 11 noiembrie 2011 emisă de C.J.P. Dolj, prin care s-a calculat greșit vârsta de pensionare în baza Legii nr. 263/2010.

Contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Hotărârile irevocabile pot fi atacate pentru motivele arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe cale apelului sau recursului. Alin. (2) al art. 317 prevede că, contestația poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost.

judecat în fond. Art. 318 C. proc. civ. dispune că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condițiile strict reglementate de art. 317-318 C. proc. civ., contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în dispozițiile legale menționate neputându-se invoca în susținerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii; totodată, poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor strict indicate de textul legai.

În speță, contestatorul G.A. a formulat contestație în anulare fără a dezvolta critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ. Contestația în anulare nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, fiind o cale extraordinară de atac. Or, în cauza de față, contestatorul a reiterat aceleași susțineri și critici ce au fost deja analizate de către instanțele de fond și recurs. Drept urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege enunțate, contestația în anulare fiind inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.A. împotriva Deciziei nr. 4385 din data de 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2014.