ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1725/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, la data de 28 iunie 2012, reclamantul G.A. în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Dolj a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie

obligată pârâta la plata diferenței de pensie pentru perioada 9 octombrie 2009 -

11 martie 2011, întrucât nu i-a fost acordat dreptul de pensie de la data

cuvenită.

La data de 8 octombrie 2012,

reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că obiectul pretențiilor sale

constă în acordarea diferenței de pensie pentru perioada 9 octombrie 2009-11

martie 2011, a dobânzii cuvenite la suma neacordaîă, acordarea de daune

materiale, verificarea calculului sumei de pensie acordate.

Prin sentința nr. 7099 din 18

octombrie 2012, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins excepția inadmisihilității invocată de pârâtă; a respins acțiunea

precizată formulată de reclamantul G.A.

Prin Decizia nr. 398 din 24 ianuarie

2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul G.A. împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj.

Împotriva acestei decizii civile a

declarat un nou recurs reclamantul, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 18 martie 2013.

Prin Decizia nr. 4385 din 10 octombrie

2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca

inadmisibil, recursul reclamantului.

Instanța a reținut că, în speță,

decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care

este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât

nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndepiinirea

condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă decizii a

formulat contestație în emulare reclamantul G.A., invocând în drept

dispozițiile art. 317-319 C. proc. civ. și solicitând soluționarea echitabilă a

cauzei și calculul diferenței de pensie de la data de 9 octombrie 2009.

În motivarea contestației s-a invocat

nulitatea Deciziei nr. 31590 din 11 noiembrie 2011 emisă de C.J.P. Dolj, prin

care s-a calculat greșit vârsta de pensionare în baza Legii nr. 263/2010.

Contestația în anulare este

inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când

procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

Hotărârile irevocabile pot fi atacate

pentru motivele arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe

cale apelului sau recursului.

Alin. (2) al art. 317 prevede că,

contestația poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul

când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins

pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins

fără ca el să fi fost. judecat în fond.

Art. 318 C. proc. civ. dispune că

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație atunci când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Fiind o cale extraordinară de atac de

retractare, ce poate fi promovată numai în condițiile strict reglementate de art.

317-318 C. proc. civ., contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte

motive decât cele indicate în dispozițiile legale menționate neputându-se

invoca în susținerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea

exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii; totodată, poate fi

îndreptată numai împotriva hotărârilor strict indicate de textul legai.

În speță, contestatorul G.A. a

formulat contestație în anulare fără a dezvolta critici care să poată fi

încadrate în vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317-318

C. proc. civ.

Contestația în anulare nu implică

reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, fiind o cale extraordinară de

atac.

Or, în cauza de față, contestatorul a

reiterat aceleași susțineri și critici ce au fost deja analizate de către

instanțele de fond și recurs.

Drept urmare, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de textele de lege enunțate, contestația în anulare fiind

inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatorul G.A. împotriva Deciziei nr. 4385 din data

de 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 iunie 2014.