ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 716/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 716/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin încheierea
din 03 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția I-a
penală,
în
temeiul art. 160/8 alin. (6) C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată,
cererea de liberare provizorie pe cauțiune
formulată de inculpatul N.E.
În temeiul art.
160/5 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. a dispus restituirea cauțiunii la
rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200
lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva
acestei încheieri, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate
în partea introductivă a deciziei.
Recursul inculpatului va fi admis, pentru
motivele ce se vor arăta:
Întrucât
hotărârea atacată este supusă numai recursului, potrivit art. 385/6 alin. (3) C.
proc. pen. instanța de recurs nu este ținută, limitativ, numai de motivele de
recurs prevăzute de art. 385/9 C. proc. pen.,
fiind obligată să examineze cauza sub toate
aspectele.
Examinând hotărârea atacată în raport cu efectul
juridic al motivelor de recurs
- mai
întâi cele formale, apoi cele substanțiale - Înalta Curte apreciază necesar a
se
pronunța asupra motivului formal
invocat de apărare (cel privind neconcordanțele
referitoare la numele
inculpatului).
Or, sub acest aspect, Înalta Curte constată
întemeiate criticile apărării.
În partea
expozitivă a încheierii atacate se face vorbire când de inculpatul B.N., când
de inculpatul N.E.
Această eroare cu privire la persoana care a
formulat cererea de liberare
provizorie
pe cauțiune, și care - firesc - trebuie supusă examinării, depășește limitele
unei
simple greșeli de dactilografiere.
Instanța de recurs nu poate să procedeze la
clarificarea acestei erori, în sensul
de
a observa și constata dacă, în realitate, judecătorul primei instanțe a
examinat cererea de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului N.E., și
dacă a
fost avută în vedere situația
sa juridică în raport cu actele și lucrările dosarului.
În consecință, Înalta
Curte - în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. - va
admite recursului inculpatului, va casa hotărârea
atacată și va dispune rejudecarea
cererii
de liberare provizorie de către aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării
cererii,
vor fi avute în vedere și motivele substanțiale de recurs.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina
statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul N.E. împotriva
încheierii din
3 februarie 2011 a
Curții de Apel București, secția
I
penală, pronunțată în
dosarul
nr. 446/2/2011 (421/2011).
Casează încheierea atacată și trimite cauza,
privind soluționarea cererii de
liberare provizorie pe cauțiune
formulată de inculpatul N.E., spre rejudecare, la aceeași instanță, Curtea de
Apel București.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie
2011.