ÎCCJ, Decizia nr. 331/2011

Asupra recursului de

față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin încheierea

nr. 1437 din 4

octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 7750/1/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D.L.A.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Arestarea preventivă

a inculpatului D.L.A. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din 24 mai 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Măsura a fost

prelungită, succesiv, recursurile formulate de inculpat fiind respinse, ca

nefondate, de completul de 5 judecători.

Prima instanță a mai

reținut că inculpatul este cercetat penal pentru infracțiunea prevăzută de art.

7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, respectiv că ar fi aderat și sprijinit un grup

infracțional organizat.

Inculpatul, în

perioada anului 2010, începutul anului 2011, ca șef al Biroului Vamal Constanța

Sud – Agigea, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat, el, împreună

cu coinculpații B.E., D.M., A.N.A.R.B.M., T.D.I., O.C.C., Ț.C.V., P.L., M.R., a

ordonat blocarea completă a intrării în țară a unor mărfuri ca măsură de

retorsiune pentru neplata, de către intermediarii vamali, a taxelor cuvenite

grupului, inclusiv a unor sume datorate ca mită pentru lucrătorii vamali,

faptul fiind determinant pentru ca intermediarii vamali să dea respectivele

sume. Totodată, el era permanent informat despre activitățile infracționale

derulate în raza Biroului Vamal Constanța Sud-Agigea și i se cerea acordul.

În cauză, s-a reținut

că faptele au fost comise la următoarele date: 27 octombrie 2010, 24 august

2010, 26 octombrie 2010, 27 octombrie 2010, 03 noiembrie 2010, 13 octombrie

2010, 15 octombrie 2010, 22 septembrie 2010, 03 octombrie 2010, 22 noiembrie

2010, acestea fiind reliefate și de înregistrările convorbirilor între inculpat

și coinculpații menționați deja.

În cauză, inculpatul,

alături de alți 28 de coinculpați (oameni politici, persoane cu funcții de

conducere în sistemul vamal, lucrători vamali, comisionari vamali, intermediari

vamali sunt cercetați pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr.

39/2003, faptă gravă, până la acest moment, existând indicii rezonabile că

structura grupului și modul de acțiune au permis dezvoltarea unui veritabil mecanism

de protecție și preîntâmpinare a unor eventuale acte de surprindere în

fragrant, el fiind permanent pus la curent cu cele întreprinse.

Ca atare, datele

personale sau familiale ale inculpatului nu pot influența sau înlătura

pericolul concret pentru ordinea publică, urmărirea penală menționând presupusa

existență a grupului infracțional organizat pe 6 paliere, inculpatul fiind

inclus în cel ce comanda și coordona la nivelul sistemului vamal de la

Constanța Sud - Agigea.

S-a apreciat că

înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura liberării provizorii sub

control judiciar, nu se justifică.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul D.L.A.

Amplele concluzii ale

apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului parchetului, precum și

ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a

prezentei hotărâri.

Analizând cauza prin

prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat și va fi

respins, pentru considerentele ce urmează.

Referitor la

admisibilitatea în principiu a cererii de liberare, Înalta Curte constată că,

în mod corect, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cerute

de lege, cererea formulată de apărătorul ales fiind însușită de către inculpat,

iar pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul legea prevede

pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Înalta Curte va

analiza temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar prin

prisma dispozițiilor art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen. și a oportunității

admiterii unei astfel de cereri raportat la datele cauzei, persoana

inculpatului și stadiul în care se află procesul.

Potrivit art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă

în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe

învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca

să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte.

Din examinarea

actelor dosarului, Înalta Curte nu constată existența unor date din care ar

rezulta presupunerea rezonabilă că inculpatul D.L.A. ar săvârși alte

infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, alterarea ori

distrugerea mijloacelor de probă.

Constatarea

îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 160

2

alin.

(1) și (2) C. proc. pen., nu poate conduce însă automat la admiterea cererii,

instanțele având obligația de a examina oportunitatea unei astfel de cereri

prin prisma dispozițiilor art. 136 C. proc. pen., referitoare la scopul

măsurilor preventive.

În speță, există

indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul D.L.A.

a comis infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup infracțional

organizat.

Infracțiunea presupus

a fi comisă de inculpat este o infracțiune gravă, nu doar prin natura ei

(criminalitate organizată), dar și prin circumstanțele reale în care se

presupune că s-a săvârșit, numărul persoanelor implicate, calitatea acestora,

funcțiile deținute, lucrători vamali, persoane de conducere cu funcții

importante în sistemul vamal, intermediari vamali, oameni politici deținători

ale unor importante funcții în stat, durata în timp a presupusei activități

infracționale, scopul urmărit, acela de a obține venituri ilicite importante.

Astfel, s-a reținut

că, inculpatul în perioada anului 2010, începutul anului 2011, ca șef al

Biroului Vamal Constanța Sud – Agigea, a aderat și sprijinit grupul

infracțional organizat, el, împreună cu coinculpații B.E., D.M., A.N.A.R.B.M.,

T.D.I., O.C.C., Ț.C.V., P.L., M.R., a ordonat blocarea completă a intrării în

țară a unor mărfuri ca măsură de retorsiune pentru neplata, de către

intermediarii vamali, a taxelor cuvenite grupului, inclusiv a unor sume

datorate ca mită pentru lucrătorii vamali, faptul fiind determinant pentru ca

intermediarii vamali să dea respectivele sume. Totodată, el era permanent

informat despre activitățile infracționale derulate în raza Biroului Vamal

Constanța Sud-Agigea și i se cerea acordul.

Arestarea preventivă

a inculpatului a fost dispusă în baza dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc.

pen., reținându-se că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Acest pericol este

generat de reacția colectivă față de infracțiunea de crimă organizată de care

este acuzat inculpatul, infracțiune care, prin rezonanța sa negativă, afectează

echilibrul social firesc, creează o stare de indignare și temere în rândul

societății civile.

Referitor la

pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea Europeană a decis că anumite

infracțiuni, prin gravitatea lor și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot

da naștere unui pericol pentru ordinea publică care să justifice arestarea

preventivă, cel puțin o perioadă de timp (cauza H. c/Poloniei, cauza K. c/Franței).

Gravitatea faptelor

și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în

libertate a inculpatului trebuie avute în vedere de instanță la examinarea

cererii de liberare provizorie sub control judiciar, alături de alte criterii

cum sunt stadiul procesului, datele personale ale inculpatului, complexitatea

cauzei, scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive.

Înalta Curte mai

reține că urmărirea penală este în plină desfășurare, cauza este extrem de

complexă, de la luarea măsurii arestării preventive a trecut un timp scurt, iar

scopul pentru care s-a dispus luarea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art.

136 alin. (1) C. proc. pen., nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub

control judiciar a inculpatului la acest moment.

Din analiza actelor

dosarului rezultă că, într-adevăr, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente

penale, are o bună conduită în societate, însă aceste circumstanța personale nu

pot conduce prin ele însele la punerea în libertate a inculpatului, instanța

examinându-le în contextul celorlalte aspecte arătate anterior și care formează

convingerea că această cerere este neîntemeiată.

Așa fiind, se

constată că încheierea atacată este legală, temeinică și riguros motivată,

motivele de recurs invocate fiind nefondate.

Pentru considerentele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., raportat la art. 160

9

C. proc. pen., recursul declarat

de inculpat va fi respins, ca nefondat.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.L.A. împotriva încheierii nr. 1437

din 4 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 7750/1/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2011.