ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 752/2011

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 155 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 187 45 din Legea nr. 302/2004 cu art. 449 1 C. proc. pen. și art. 63 1 C. pen. a fost admisă sesizarea Biroului de executări penale din cadrul Curții de Apel Bacău. A fost dispusă înlocuirea pedepsei pecuniare de 2608,41 lei aplicată prin sentința penală nr. 163 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, numitei C.O. (fostă T.), cu pedeapsa de 1(un) an închisoare. S-a reținut astfel că prin sentința penală nr. 163 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău în baza art. 117 alin. (4) cu art. 187 43 din Legea nr. 302/2004 s- a admis cererea de recunoaștere a hotărârii străine privind pe condamnata C.O.

(fostă T.) și s-a substituit pedepsei de 2375 de litas aplicată prin hotărârea pronunțată de Tribunalul de Circumscripție nr. 1 din Vilnius, Lituania, pedeapsa de 2608,41 lei, dispunându-se totodată emiterea formelor de executare. Din adresa nr. 60933 din 16 iunie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Bacău a rezultat că condamnata nu a achitat amenda, este plecată din țară și nu figurează cu bunuri sau conturi bancare . Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs condamnata C.O. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate. Concluziile reprezentantului Ministrului Public, susținerile apărătorului condamnatei au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că recursul declarat de condamnata C.O. este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Conform art. 425 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. „Persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanța de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii. Când cel condamnat se găsește în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut în alineatul precedent, instanța de executare, la cererea condamnatului, poate dispune eșalonarea plății amenzii, pe cel mult 2 ani în rate lunare.

În caz de neîndeplinire a obligației în termenul arătat în alin. (1) sau de neplată a unei rate, instanța de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care privește aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executării amenzii potrivit dispozițiilor legale privind executarea silită a creanțelor fiscale și cu procedura prevăzută de aceste dispoziții". Din economia textelor de lege invocate rezultă că persoana condamnată are la dispoziție un termen de trei luni, de la rămânerea definitivă a hotărârii, în care are obligația ca, în mod benevol, să achite amenda, termen a cărui curgere conferă statului dreptul de a proceda la executare silită. în cauză, din adresa nr. 60933 din 16 iunie 2009 emisă de A.F.P.

Bacău a rezultat că C.O. este plecată din țară și nu figurează cu bunuri sau conturi bancare. Neîndeplinirea obligației de plată în termenul stabilit poate fi efectul mai multor cauze care țin de situația financiară a condamnatului, de pasivitatea acestuia sau de o atitudine răuvoitoare. în plus, de aceste cauze, după momentul la care statul are deja vocație de a proceda la executare silită, neexecutarea poate fi explicată și printr-o lipsă de fermitate din partea organelor de executare. În ambele situații, după cum rezultă, neexecutarea obligației poate fi determinată și de atitudinea de rea credință a debitorului. Reaua-credință, ca atitudine incorectă, necinstită, perfidă, rezultă din împrejurarea că cel căruia îi revine obligația are posibilitatea de a o îndeplini, dar nu voiește.

Pentru a sancționa această atitudine incorectă a debitorului, legiuitorul a reglementat posibilitatea înlocuirii pedepsei pecuniare cu pedeapsa închisorii cu executare efectivă. Astfel, potrivit art. 63 1 C. pen. „dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată". Prin decizia pronunțata în recursul în interesul legii nr. 50/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 63/1 C. pen. se interpretează în sensul că, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, pedeapsa ce se stabilește de instanță nu poate fi decât cu executare efectivă.

Așadar, pentru a analiza în ce măsură este incident art. 631 C. pen., trebuie să se stabilească dacă a existat o sustragere cu rea- credință de la executarea amenzii din partea condamnatului. Din actele dosarului se constată că în cauză, instanța de fond a acordat mai multe termene în vederea achitării amenzii penale, la cererea norei acesteia prezentă la termenul din 1 octombrie 2010, precum și a apărătorului condamnatei. Deși condamnata C.O. a fost legal citată aceasta nu s-a prezentat la nici unul din termenele acordate, și nici nu a înțeles să achite amenda penală stabilită. Față de cele expuse mai sus, constatând că din demersurile efectuate a rezultat că C.O.

se sustrage cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii penale în cuantum de 2.608,41 lei, că de la rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 163 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a dispus condamnarea acesteia la plata sumei de 2.608,41 lei au trecut mai mult de 2 ani, Înalta Curte, apreciind hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de condamnata C.O. împotriva sentinței penale nr. 155 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata C.O. împotriva sentinței penale nr. 155 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2011.