ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4348/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4348/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Constanța reclamanta SC S.R. SRL, în
contradictoriu cu pârâții C.L. al Orașului Eforie și SC U.S. SRL a solicitat
rezilierea contractului de concesiune și restituirea în stare de funcționare a
centralei termice din Eforie Nord, str. 23 August, județul Constanța.
Prin sentința nr. 7958/ COM din 16
decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtei SC U. SRL cu consecința, respingerii
acțiunii formulate împotriva acesteia pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis în parte, acțiunea formulată
de reclamanta SC S.R. SRL sucursala Eforie Nord, în contradictoriu cu pârâții C.L.
al Orașului Eforie, Primarul Orașului Eforie și SC U.S. SRL și a dispus
rezilierea contractului de concesiune încheiat la data de 01 iulie 1993.
A respins ca nefondat, capătul de
cerere privind restituirea centralei termice situată în Eforie Nord, județul
Constanta.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut în ceea de privește excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâtei SC U.S. SRL că, această societate a fost înființată
la data de 01 noiembrie 1996 ca societate de interes local, iar singura
referire la fosta entitate juridică pe care o face hotărârea de înființare a
acestei societăți (Hotărârea C.L. nr. 43/1996) cuprinde doar faptul că
personalul noii societăți constituite va prelua personalul fostei regii I.M.,
astfel că, nu se poate susține că pârâta SC U.S. SRL a preluat universalitatea
tuturor drepturilor și obligațiilor ce-i reveneau fostei entități juridice.
Cu privire la capătul de cerere
referitor la rezilierea contractului de concesiune s-a reținut că sunt
suficiente elemente care să conducă la această măsură și în ceea ce privește
restituirea centralei în stare de funcționare, s-a constatat că acest capăt de
cerere nu poate fi primit întrucât degradarea bunului imobil ar crea premisa
unei acțiuni în pretenții fundamentată pe răspunderea contractuală, acțiune
care nu a făcut obiectul învestirii acestei instanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat
apel reclamanta SC S.R. SRL - sucursala Eforie Nord, criticând soluția pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin
Decizia nr. 57/ COM din 2 iunie 2010 a admis apelul reclamantei SC S.R. SRL -
sucursala Eforie Nord, a desființat în tot hotărârea apelată și a trimis cauza
spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că, SC U.S. SRL a preluat toate
drepturile și obligațiile fostei Regii, inclusiv cele rezultate din contractul
de concesiune ce face obiectul speței de față și prin urmare, pârâta are
calitate procesuală în cauză.
S-a mai reținut că, față de soluția
pronunțată de instanța de fond, respectiv admiterea excepției lipsei calității
procesuale pasive a pârâtei SC U.S. SRL, nu s-au mai analizat condițiile
prevăzute de lege pentru a opera sancțiunea rezilierii contractului în
contradictoriu cu această societate ceea ce echivalează cu o nepronunțare
asupra fondului litigiului.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâta SC U.S. SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C.
proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate.
Critica adusă deciziei atacate se
referă în esență la, faptul că prin desființarea în tot a deciziei apelate,
instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, prin desființarea în tot a
sentinței, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat schimbarea în
parte a sentinței de fond și că în mod greșit s-a apreciat că pârâta SC U.S.
SRL, are calitate procesuală pasivă în cauză, preluând toate drepturile și
obligațiile fostei Regii, inclusiv cele rezultate din contractul de concesiune,
întrucât până în această fază procesuală nu s-au produs dovezi ale îndeplinirii
la data constituirii SC U.S. SRL, a procedurii de evidențiere a contractelor de
executare, deci și a „contractului de concesiune în speță
”
, cerință prevăzută de art. 50 din
Legea nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanelor juridice.
Analizând critica adusă deciziei
atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul
pârâtei să fie respins, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește susținerea
recurentei, potrivit căreia instanța de apel a acordat mai mult decât s-a
cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se constată
că nu poate fi primită, deoarece, prin admiterea excepției calității procesuale
pasive a pârâtei, instanța de fond nu a analizat condițiile prevăzute de lege
pentru a opera sancțiunea rezilierii contractului în contradictoriu cu această
societate, ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra fondului litigiului,
aspect corect apreciat de către instanța de apel.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu poate fi primit, având în vedere că nu se
poate reține susținerea recurentei, potrivit căreia Regia nu mai ființa, fiind
desființată prin Hotărârile succesive ale C.L. Eforie nr. 1 din 11 ianuarie
1995 si nr. 81 din 12 aprilie 1995, față de prevederile Hotărâre C.L. nr. 43
din 30 august 1996, care precizează la art. 2 din Hotărâre, că SC U.S. SRL
Eforie Sud, preia patrimoniul fostei regii, iar la art. 6 din aceeași Hotărâre,
că personalul fostei regii se preia de noua societate.
Nici susținerea recurentei, potrivit
căreia, în cauză nu s-ar fi produs dovezi ale îndeplinirii la data constituirii
SC U.S. SRL Eforie Sud a procedurii de evidențiere a contractelor în curs de
executare, cerință prevăzută de art. 50 din Legea nr. 31/1954 privitor la
persoanele fizice si juridice, nu poate fi primită, deoarece, în speță, nu avem
de a face cu o comasare, divizare sau dizolvare a persoanei juridice, ci de
înființarea conform art. 28 din Decretul nr. 31/1954 a persoanei juridice SC. U.S.
SRL Eforie Sud.
Cu privire la susținerea recurentei,
potrivit căreia, în mod greșit s-a apreciat de către instanța de apel că,
pârâta SC U.S. SRL are calitate procesuală pasivă în cauză, se constată că
aceasta este nefondată, întrucât din probele administrate, s-a reținut
calitatea pârâtei de succesoare a Regiei I.M. Eforie Sud, respectiv din
procesul-verbal din 27 februarie 2001 prin care reprezentantul S.C U.S. SRL
recunoaște că aceasta este succesoare a fostei regii, precum și din procesul
verbal de inspecție tehnică întocmit de Inspectoratul de Stat Județean în
Construcții Constanța, unde unitatea controlată este pârâta, administrator al
centralei termice în baza contractului de concesiune și de asemenea, din
răspunsurile la interogatoriu, din care rezultă fără echivoc că, Regia I.M.
Eforie Sud s-a reorganizat în SC U.S. SRL Eforie Sud și că noua societate a
preluat activul si pasivul de la R.A.G.C.P.S. I.M. Eforie Sud.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat
de pârâta SC U. SRL Eforie Sud împotriva Deciziei nr. 57/ COM din 2 iunie 2010
pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială,
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
14 decembrie 2010.