ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4346/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta A.F.I. București în contradictoriu cu pârâta SC L.D. SRL a solicitat obligarea acesteia la plata sumei totale de 26.452,19 dolari S.U.A. (plătibili în lei la cursul zilei din data punerii în executare), suma compusă din: - 1.658 dolari S.U.A. contravaloare folosință spațiu aferenta perioadei 01 octombrie 2004-02 decembrie 2004 inclusiv; - 19.483 dolari S.U.A. contravaloare lipsă folosință spațiu aferentă perioadei 03 decembrie 2004-28 februarie 2007 inclusiv; - 5.311,19 dolari S.U.A. majorări de întârziere aferente perioadei 01 octombrie 2004-28 februarie 2007 inclusiv.

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 291 din 14 ianuarie 2010 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 19.977 dolari S.U.A. către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în baza prevederilor Dispoziției de Primar General nr. 105/1998, modificată, Dispoziția de Primar General nr. 766/2002 și Dispoziția de Primar General nr. 888/2002, reclamanta a încheiat cu pârâta SC L.D. SRL fișa de calcul din 05 decembrie 2002 privind spațiul cu alta destinație decât aceea de locuință situat în B-dul Pache Protopopescu, București. Prin Nota din 03 decembrie 2004 aprobată de către Primarul General s-a dispus anularea fișei de calcul din 05 decembrie 2002 a cărei titulară era pârâta SC L.D.

SRL, reținându-se că pârâta figurează în evidențele contabile A.F.I. cu un sold debitor de 14.770,52 dolari S.U.A. (chirie și penalități) și deși fișa de calcul a fost anulată, pârâta a ocupat în fapt în continuare spațiul respectiv și îl ocupă chiar și în prezent, astfel cum reiese din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de conciliere, sens în care tribunalul având în vedere că la data de 3 decembrie 2004 a fost anulată fișa de calcul din 05 decembrie 2002, a apreciat că de la acea dată au încetat raporturile contractuale dintre părți, prin denunțarea unilaterală de către locator a contractului de locațiune încheiat pe durată nedeterminată, în condițiile art. 1436. alin. (2) C. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.F.I. București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 371 din 16 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei A.F.I. București, reținând că, între reclamanta în calitate de locator și pârâta în calitate de locatar s-a încheiat un contract de locațiune pe durată nedeterminată cu privire la spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, situată în B-dul Pache Protopopescu, București, chiria fiind stabilită la 803 dolari S.U.A. pe luna, astfel cum rezultă din fișa de calcul 5 decembrie 2002 emisă de C.G.M.B. - A.F.I.

și că în mod corect s-a reținut de prima instanță că, raporturile contractuale dintre părți au încetat la data de 5 decembrie 2002, când s-a anulat fișa de calcul nr. 1877, sens în care răspunderea pârâtei poate fi angajată doar pe temei delictual, reglementat de dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., întrucât neexistând raporturi contractuale între părți care să fi reglementat, prin acordul lor de voință, cuantumul majorărilor de întârziere, evident ca acestea nu pot fi pretinse, respectiv datorate. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta A.F.I. București, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului formulat în cauză.

Critica adusă deciziei atacate, se referă în esență la faptul că în mod greșit instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond cu privire la respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, având în vedere că în speță este vorba de un spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, ce face parte din fondul imobiliar al Municipiului București, iar aceste sume cu titlu de contravaloare folosință constituie venituri la bugetul local. La termenul de astăzi Înalta Curte, a invocat din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) raportat la art. 1 pct. 1 C. proc. civ. excepția necompetentei materiale a instanței de fond, în raport de valoarea litigiului ce face obiectul recursului.

Cum necompetența este o excepție de ordine publică, potrivit art. 159 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aceasta urmează a fi analizată cu prioritate. Se reține că prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 26.452,19 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare lipsă de folosință spațiu și majorări de întârziere, ulterior, aceasta reducându-și pretențiile la suma de 25.288,19 dolari S.U.A., sens în care se constată că, valoarea litigiului dedus judecății nu depășește valoarea de 100.000 RON, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. pentru ca cererea introductivă să fie îndreptată spre soluționare, în primă instanță tribunalului, astfel cum greșit a fost investit Tribunalul București, care avea obligația de a-și verifica competența materială înainte de a proceda la judecarea cauzei, aspect ce nu a fost avut în vedere de această instanță.

Or, în speță, litigiul examinat a fost greșit soluționat în primă instanță de către Tribunalul București, în raport de valoarea litigiului dedus judecății, competența de soluționare aparținând judecătoriei, ca instanță de fond, aspect determinat în funcție de criteriul valoric. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul reclamantei A.F.I. București, va casa decizia atacată și sentința și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, ca litigiu comercial, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., Judecătoriei sector 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.F.I. București împotriva deciziei nr. 371 din 16 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia atacată și sentința nr. 291 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, ca litigiu comercial, Judecătoriei sector 2 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2010.