ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4339/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4339/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra perimării recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea în anulare reclamanta

Direcția Silvică Reșița a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL prin

Lichidator S.P.L.G.I. Reșița, admiterea acțiunii și anularea Hotărârii

arbitrate nr. 9/25.05.2008, în motivare arătând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică.

Prin hotărârea arbitrală nr. 9 din 25

mai 2008 Curtea de Arbitraj Comercial a Camerei de Comerț, Industrie și

Agricultură, Caraș-Severin, a respins excepția de tardivitate și excepția

puterii lucrului judecat invocate de pârâtă.

A admis cererea reclamantei SC B. SRL

și a obligat pârâta Direcția Silvică Caras Severin Reșița să achite reclamantei

suma de 866,80 lei reactualizată la zi cu rata inflației, reprezentând garanție

de licitație si 248.565,00 lei reprezentând penalități de neexecutare de 1% pe

zi de întârziere, din valoarea masei lemnoase nepredate.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin sentința nr. 5 din 16 aprilie 2009 a respins acțiunea în

anulare formulată de reclamanta Direcția Silvică Reșița împotriva hotărârii

arbitrate nr. 9 din 25 mai 2008, pronunțată de Curtea de Arbitrai Comercial de

pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Caraș-Severin, în Dosarul nr.

10/2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța

sesizată cu acțiunea în anulare este ținută să verifice doar dacă acțiunea în

anulare poate fi desființată pentru unul din motivele expres și limitativ

arătate la art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ., reclamanta invocând în cauză

incidența dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., respectiv că hotărârea

arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative

ale legi, aspecte asupra cărora Curtea a constatat că tribunalul arbitrai a

răspuns la toate apărările formulate de reclamantă, apreciind în mod întemeiat

că nu sunt incidente în cauza excepțiile puterii de lucru judecat și

prescripției, iar cu privire la restul motivelor invocate de reclamantă prin

acțiunea în anulare, s-a apreciat că acestea vizează modul de soluționare în

fond a acțiunii arbitrale, care excede controlului instanței în prezenta cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta Direcția Silvică Caras Severin Reșița, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 304

1

C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în

anulare si anularea hotărârii arbitrale nr. 9 din 25 mai 2008 a Curții de

Arbitraj Comercial Reșița.

Prin încheierea de ședință din 2

martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., iar prin referatul din 20 septembrie 2010, cauza a fost repusă pe rol,

din oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs.

Cauza a rămas suspendată mai mult de

șase luni, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția perimării

judecării recursului, reținând următoarele:

Art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în

nelucrare din vina părții timp de șase luni. Prin urmare pentru a opera

perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 248 C.

proc. civ. și în acest sens se constată că înalta Curte a fost investită cu o

cerere care a declanșat calea de atac a recursului, că după suspendarea

judecății pricina a rămas în nelucrare timp de șase luni și că înainte de

împlinirea acestui termen nu s-a cerut de părțile în proces reluarea judecării

recursului. Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau

suspendare a termenului de perimare.

În acest context, potrivit art. 252 alin.

(1) C. proc. civ. „perimarea se constată din oficiu

”

pe

cale de excepție întrucât normele care reglementează această sancțiune

procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nici o apărare cu

privire la această excepție, deși a fost legal citată.

În consecință, față de cele ce preced

urmează să se constate perimat recursul, cu consecința prevăzută de art. 254 alin.

(1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură

îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală și

în consecință imposibilității analizării pe fond a cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamanta Direcția Silvică Caras Severin Reșița împotriva sentinței nr. 5 din

16 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 decembrie 2010.