ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4212/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4212/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de completare a dispozitivului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, Înalta Curte reține
următoarele:
Prin
decizia nr. 1845 de la 20 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC N. SA
Sighișoara, cu motivarea că interpretarea greșită dată probelor invocată de
recurenta-reclamantă constituie o chestiune de fapt, care nu justifică
invocarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punct 8 C.
proc. civ.
Reclamanta SC N. SA a solicitat, în conformitate cu
dispozițiile art. 281 C. proc. civ., completarea deciziei nr. 1845
de la 20 mai 2010 în sensul că instanța de recurs
a omis să se pronunțe asupra motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.
304 punct 8 C.
proc. civ. privind interpretarea greșită a actului
juridic denumit contract sub semnătură privată din 30 iunie 1998, anexa 5
nefiind constituită la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare
sub semnătură privată și nici la momentul încheierii contractului autentificat.
Analizând cererea formulată, Înalta Curte constată că aceasta
este nefondată pentru următoarele considerente:
Completarea hotărârii în condițiile art. 281 C. proc. civ.
se poate cere doar în situația în care
instanța a judecat fondul pricinii, fie
în primă instanță, fie după
casarea cu reținere.
Ipoteza reglementată de legiuitor se referă strict la
omisiunea pronunțării asupra unui capăt de cerere sau a unei cereri conexe sau
incidentale, nefiind avută în vedere situația în care s-a omis pronunțarea
cu privire la un motiv de apel sau recurs,
petenta având la dispoziție căi
extraordinare de atac în acest sens.
Reclamanta SC N. SA
critică decizia instanței de recurs
sub aspectul omisiunii cercetării
motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punct 8 C. proc. civ.,
or, din analiza
hotărârii a cărei completare
se solicită, se poate observa că Înalta Curte a
analizat pe larg tocmai acest motiv, concluzionând, în mod corect, că
se
impune respingerea recursului ca nefondat.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge
cererea de
completare a dispozitivului
deciziei nr. 1845 de la 20 mai 2010 a Înaltei
Curți de Casație și
Justiție, secția comercială, ca nefondată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea
petentei la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către
intimata SC G.A.S.R. SRL conform documentelor justificative depuse la dosarul
cauzei.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Respinge
cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 1845 de la 20 mai 2010
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, formulată
de petenta SC N. SA Sighișoara ca nefondată. Obligă petenta la plata sumei de
250 lei cheltuieli de judecată către intimata SC G.S.T.A.S.R. SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2010.