ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamantul R.I.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

s-a solicitat:

(1) anularea actului

administrativ emis de pârât cu nr. 1019 din 5 mai 2011;

(2) să sisteze

reținerea a 5,5% din întreaga pensie și să restituie sumele încasate nedatorat

și

(3) să i se admită

cererea formulată în baza art. 58 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice.

Pârâtul, prin

întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de faptul

că adresa din 5 mai 2011 este un răspuns la petiția adresată de reclamant

pârâtului și nicidecum un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004.

de Apel

Prin Sentința nr. 288

din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia au fost disjunse capetele de

cerere nr. 2 și 3 din acțiunea introductivă și s-a dispus înregistrarea

separată a acestora.

Instanța a dispus

respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamantul R.I. în

contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că premisa acțiunii directe în contencios

administrativ o constituie existența unui act administrativ, astfel cum este

definit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, act apt să producă o

vătămare unui drept subiectiv recunoscut de lege sau un interes legitim.

În cauză, instanța de

primă jurisdicție a reținut că adresa din 5 mai 2011 emisă de pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu îndeplinește exigențele unui act

administrativ. Această adresă reprezintă un răspuns, documentat cu textele

legale incidente, referitor la evoluția legislativă în materia colectării

contribuției de asigurări sociale de sănătate de beneficiarii sistemului public

de pensii, precum și un punct de vedere al reprezentantului legal al D.A.S. din

cadrul ministerului pârât, documentat din punct de vedere legal, cu privire la

opțiunea reclamantului de a beneficia de pensie pentru handicapul invocat, în

condițiile în care este pensionar pentru limită de vârstă. Această adresă nu

recunoaște drepturi ori instituie obligații pentru vreun subiect de drept,

nefiind astfel obligatorie pentru reclamant.

Toate aceste considerente

dovedesc că adresa din 5 mai 2011 emisă de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale nu constituie un act administrativ și, ca atare, nu este

supusă controlului de legalitate al instanțelor judecătorești, astfel încât

Curtea de apel a concluzionat că cererea de anulare formulată în cauză este

inadmisibilă.

de R.I.

Împotriva sentinței

primei instanțe a formulat recurs reclamantul, solicitând casarea cu reținere

pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

c) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

intimatului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

Prin întâmpinarea

înregistrată la data de 21 februarie 2012, intimatul a solicitat, în principal,

constatarea nulității recursului, pentru nemotivare și în subsidiar respingerea

lui ca nefondat, pentru considerentele corect reținute de curtea de apel.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu

prioritate regularitatea învestirii sale, Înalta Curte constată că excepția

nulității recursului nu este fondată. Chiar dacă recurentul nu și-a

sistematizat criticile formulate și nu le-a încadrat în motivele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., instanța putând examina cauza sub toate aspectele.

În plus, critica

expusă la pct. 3 din decizie poate fi circumscrisă motivului de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând sentința

atacată prin prisma recursului, a întâmpinării, cât și potrivit art. 304 pct. 9

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect

anularea adresei din 5 mai 2011.

După cum a reținut și

prima instanță, prin acest act s-a răspuns la petiția recurentului-reclamant,

structurată în 5 puncte dar care în realitate conținea două solicitări,

respectiv cele care au făcut obiectul capetelor doi și trei din acțiunea

introductivă, disjunse.

Cum recurentul nu a

criticat soluția de disjungere, instanța de control judiciar va examina numai

dacă adresa atacată îndeplinește condițiile pentru a fi considerată act

administrativ și, deci, dacă acțiunea este admisibilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este act

administrativ "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis

de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul

prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca

obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile

publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte

administrative supuse competenței instanțelor de contencios

administrativ".

Verificând conținutul

concret al adresei atacate, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde punctul

de vedere al intimatului-pârât în privința cadrului normativ aplicabil

contribuției de asigurări de sănătate ori al posibilității de a schimba regimul

pensiei de care beneficiază recurentul-reclamant.

Prin el însuși acest

act nu "dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", având

numai un rol de informare a autorului petiției. Împrejurarea că răspunsurile

furnizate nu coincid cu punctul de vedere al recurentului nu determină

incidența art. 8 alin. (1) din același act normativ, text legal care are ca

premisă tot un act administrativ tipic sau asimilat, ceea ce nu este cazul în

speță.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.I. împotriva Sentinței nr. 288 din 11 octombrie 2011 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.

Procesat de GGC - AA