ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5135/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5135/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.I., pronunțarea unei hotărâri

judecătorești prin care să se constate calitatea de colaborator al Securității,

în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 8 martie 2007 U.S.R. a

solicitat, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, verificarea pârâtului G.I.

care deținea calitatea de membru în C.U.S.R., iar prin cererea din 17 noiembrie

2009, adresată C.N.S.A.S., cotidianul E.Z. a solicitat verificarea pârâtului,

în aceeași calitate, de membru în C.U.S.R.

Pârâtul nu a formulat

întâmpinare, însă la termenul din 30 mai 2011 a depus o cerere de probatoriu,

încuviințată în parte de instanță.

La termenul din 3

iunie 2011, pârâtul, prin apărător, a invocat oral, iar ulterior prin

concluziile scrise, excepția lipsei calității de reprezentant a președintelui C.N.S.A.S.,

excepția tardivității acțiunii, excepția nulității absolute a actului din noiembrie

2011 prin care C.C.N.S.A.S. a aprobat Nota de Constatare din 8 ianuarie 2010,

excepția inadmisibilității acțiunii în constatare raportat la dispozițiile art.

8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și respectiv raportat la art. 8 lit. a) din O.U.G.

nr. 24 și art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.

adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008.

Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.

Prin Sentința civilă nr.

4188 din 14 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității de reprezentant a

președintelui C.N.S.A.S., a respins excepția tardivității acțiunii, a unit

celelalte excepții cu fondul cauzei, a admis acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul G.I. și a constatat existența calității

de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul G.I., în sensul

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

- Referitor la

excepția ce a vizat lipsa calității de reprezentant a persoanei care semnează

cererea de chemare în judecată, respectiv a președintelui Consiliului, instanța

de fond a apreciat că este lipsită de temei legal susținerea potrivit căreia

acțiunea ar fi trebuit să fie semnată de șeful direcției juridice din cadrul C.N.S.A.S.,

deoarece, potrivit art. 20 din O.U.G. nr. 24/2008, președintele C.N.S.A.S. este

persoana care reprezintă și angajează acest consiliu în raporturile cu

celelalte autorități publice din țară, deci inclusiv în raporturile cu

instanțele de judecată.

Altfel, instanța a

apreciat că persoana care a semnat cererea de chemare în judecată, și anume

președintele C.N.S.A.S., are calitatea de reprezentant al titularului acțiunii

reglementată de O.U.G. nr. 24/2008.

- Cu privire la excepția

tardivității acțiunii, instanța de fond a reținut că termenul de 30 de zile

prevăzut de art. 36 alin. (2) din Hotărârea nr. 2/2008 este un termen

administrativ cu caracter de recomandare, în ceea ce privește buna funcționare

a C.N.S.A.S., ca autoritate administrativă autonomă și acest termen nu se

regăsește în normele O.U.G. nr. 24/2008 și nu are caracterul unui termen

procedural, neavând nici o sancțiune pentru situația în care nu ar fi respectat

întocmai.

- Referitor la

celelalte susțineri invocate ca excepții, Curtea a constatat că acestea sunt

veritabile apărări ce vizează fondul cauzei, astfel că, le-a analizat ca atare.

Astfel, instanța de

fond a apreciat că este lipsită de temei legal apărarea care vizează

legalitatea actului din 22 noiembrie 2011, comunicat instanței la termenul din

30 mai 2011, și potrivit căreia, acest act ar fi nul absolut, ca urmare a

nerespectării art. 21 alin. (8) din Regulamentul C.N.S.A.S., fiind nemotivat în

raport cu aceste dispoziții regulamentare.

Instanța a reținut că

actul din 22 noiembrie 2011 nu este un act administrativ, ci este o

corespondență prin care, la cererea pârâtului, C.N.S.A.S. a comunicat instanței

rezultatul votului din ședința din 18 noiembrie 2010, prin care C.C.N.S.A.S. a

aprobat prin vot nota de constatare din 8 ianuarie 2010, care îl privește pe

pârâtul G.I.

S-a mai reținut de

către instanță că, având în vedere că nota de constatare a fost avizată,

motivată și aprobată în condițiile legii, sesizarea a fost făcută în condiții

de legalitate, astfel că inadmisibilitatea invocată de pârât cu privire la

sesizarea instanței (acțiunea adresată) este neîntemeiată.

Referitor la apărarea

potrivit căreia „ acțiunea în constatare” ar fi paralizată ca urmare a faptului

că în finalul cererii se folosește formularea „ vă rugăm să apreciați”, iar nu

formularea „ vă rugăm să constatați”, Curtea a apreciat că această apărare este

o simplă alegație speculativă, lipsită de orice temei juridic și care nu impune

o altă analiză.

În ceea ce privește

fondul cauzei, Curtea a constatat ca fiind îndeplinite condițiile impuse de

prevederile dispozițiilor art. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește

prima condiție impusă de textul de lege anterior citat și anume – furnizarea de

informații indiferent sub ce formă, precum note, rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii securității - Curtea a reținut că această

condiție este îndeplinită având în vedere materialele informative, cu valoare

operativă, furnizate de pârât în perioada 1974-1978, privind încadrarea

informativă a colegilor de studii, din cadrul Facultății de filologie din Cluj,

secția română - latină.

Astfel, potrivit notei

de constatare susținută de înscrisurile anexate la dosarul cauzei, pârâtul

Groșan Ioan a furnizat în perioada 1974-1978 o serie de materiale informative,

cele mai multe olografe, semnate cu numele conspirativ de R.G., iar apărarea

pârâtului, potrivit căreia dovezile prezentate de C.N.S.A.S. sunt simple

afirmații ale lucrătorilor forței Securității, este contrazisă de materialul

probator administrat la dosarul cauzei.

Referitor la cea de-a

doua condiție cerută de lege, și anume aceea ce vizează conținutul notelor

informative furnizate, prin care să fie denunțate activități potrivnice

regimului comunist și care să privească îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului – Curtea a considerat-o, de asemenea îndeplinită.

Astfel, instanța de

fond a reținut că prin informațiile furnizate de pârât, cuprinse în notele

informative și care au vizat persoane determinate, pârâtul G.I. a contribuit la

îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din P.I.D.C.P., art. 12

din D.U.D.O. și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor

prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din

D.U.D.O.

Curtea a respins

apărările pârâtului potrivit cărora informațiile furnizate nu întrunesc

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, câtă vreme

acestea au și produs consecințe față de persoanele vizate, consecințe care de

altfel nici nu sunt cerute de legiuitor.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Groșan Ioan, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând în principal casarea sentinței recurate, cu trimitere

în vederea rejudecării la instanța competentă și în subsidiar, admiterea

recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii

în constatare, formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

Printr-o primă

critică dezvoltată, recurentul-pârât, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 C.

proc. civ. a susținut că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești

prin respingerea cererii acestuia prin care solicită depunerea la dosarul

cauzei a procesului verbal și a stenogramei de ședință, conținând dezbaterile

Colegiului C.N.S.A.S. asupra notei de constatare, invocând în acest sens

dispozițiile art. 21 alin. (10) și (11) cât și dispozițiile art. 32 alin. (3)

din Hotărârea nr. 2/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare și

funcționare a C.N.S.A.S.

Printr-un alt motiv

de recurs dezvoltat, recurentul-pârât a criticat modul de soluționare al excepțiilor

invocate, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant al președintelui

D.P., excepția nulității absolute a actului din 22 noiembrie 2011 prin care a

fost aprobată nota de constatare din 8 ianuarie 2010 susținând că instanța de

fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și

înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 și 8 C. proc. civ.) cât și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare -

excepție unită cu fondul, de către instanța de fond-, invocând în acest sens

dispozițiile art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 raportat la art. 37 alin. (1)

din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.

Printr-un ultim motiv

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a

apreciat că instanța a aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum aceasta a fost aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008, dispoziții prin care este definită noțiunea

de colaborator al Securității.

În acest sens,

recurentul a susținut că instanța de fond nu a interpretat corect probele

administrate, raportat la relatările C.N.S.A.S. vizavi de notele informative

invocate, din examinarea acestora nerezultând în ce mod informațiile furnizate

cu vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cursul soluționării

recursului, în temeiul dispozițiilor art. 305 C. proc. civ., a fost admisă

proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-pârât, fiind depus la dosarul

cauzei, procesul verbal din 18 noiembrie 2010 al ședinței Colegiului.

Examinând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate, raportat la prevederile legale incidente

din cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 și sub toate aspectele conform art.  304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate motivele de recurs formulate

și ca atare nu pot fi primite, având în vedere considerentele expuse în

continuare.

În ceea ce privește criticile

recurentului formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ.,

Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, întrucât prin respingerea în

parte a probatoriului propus de pârât, instanța de fond nu a depășit atribuțiile

puterii judecătorești.

Astfel cum s-a

statuat în doctrina de specialitate în materie, prin sintagma „depășirea atribuțiilor

puterii judecătorești” se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera

activității autorității executive sau legislative, respectiv săvârșirea de acte

care intră în atribuțiile unor organe care aparțin altei autorități, decât cea

judecătorească.

În speță, prin admiterea

în parte a probatoriului propus spre administrare de către pârât, instanța de

fond nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, respingerea în parte a acestei

probe cu înscrisurile solicitate reprezentând o atribuție aparținând instanței

de judecată, care are competența legală de a se pronunța cu privire la admisibilitatea,

utilitatea și concludența probelor ce urmează a fi administrate în cauză.

În ceea ce privește criticile

recurentului invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 8 C.

proc. civ., în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor invocate,

Înalta Curte reține că aceste motive de nelegalitate nu sunt incidente în

cauză.

În mod corect instanța

de fond a reținut că excepția lipsei calității de reprezentant a președintelui C.N.S.A.S.

este nefondată având în vedere dispozițiile art. 20 din O.U.G. nr. 24/2008.

Nu pot fi reținute,

întrucât sunt nefondate susținerile recurentului-pârât cu privire la modul de soluționare

a excepțiilor nulității absolute a actului din 22 noiembrie 2011 prin care s-a

aprobat nota de constatare din 8 ianuarie 2010 cât și excepția

inadmisibilității acțiunii în constatare, ambele excepții fiind unite cu fondul

de către instanța de judecată care a apreciat în mod corect că apărările formulate

vizează fondul cauzei și au fost examinate în soluționarea pe fond a cauzei.

Examinând criticile recurentului

invocate în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest

motiv de nelegalitate nu este incident în cauză.

Interpretarea dată

probelor administrate, constituie o chestiune de fapt care nu justifică

invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus

judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

Astfel fiind, Înalta

Curte apreciază că toate criticile recurentului vizând fondul cauzei se circumscriu

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Raportat la motivele

de recurs dezvoltate, față de înscrisurile existente la dosarul cauzei și prin prisma

dispozițiilor legale incidente, din cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte

constată că sunt neîntemeiate și criticile recurentului vizând fondul cauzei,

respectiv modalitatea în care instanța de fond a aplicat și interpretat noțiunea

de colaborator al Securității, în accepțiunea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Astfel, instanța de control

judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că pârâtul

a fost recrutat de organele de securitate la data de 10 mai 1974 în cadrul

unității militare în care își satisfăcea stagiul militar și a furnizat o serie

de materiale informative în perioada 1974-1978, semnată cu numele conspirativ R.G.

Contrar celor susținute

de recurent prin motivele de recurs, Înalta Curte reține din considerentele sentinței

atacate că au fost cu justețe analizate și prezentate probele ce demonstrează

îndeplinirea cerințelor legale pentru constatarea calității de colaborator al

Securității.

Din notele informative

depuse la dosar și examinate prin hotărârea primei instanțe, demonstrează cu

evidență că prin delațiunile sale, recurentul a determinat urmărirea persoanelor

despre care au fost furnizate informații.

Astfel, informația

potrivit căreia, conferențiarul M. care preda filosofia și ținea seminariile cu

studenții, propagă idei care nu țin de specificul obiectului de predare și care

sunt cu totul în afara moralei și eticii comuniste, sau cele referitoare la

opinia studenților cu privire la rămânerea în străinătate a unei studente în

mod evident erau de natură a atrage atenția poliției politice, cu consecințe

directe asupra persoanelor vizate, consecințe care s-au și produs, conform notei

de analiză întocmite de ofițerul de securitate privind activitatea informatorului.

Astfel fiind, nu se

poate susține că informațiile furnizate nu ar fi avut valoare operativă

deosebită și că nu ar fi încălcat dreptul persoanelor urmărite la libertatea de

exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României

din 1965 coroborat cu art. 19 din D.U.D.O., astfel cum în mod justificat s-a și

reținut.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte reținând că nu sunt fondate criticile recurentului,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca

atare, recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.I. împotriva Sentinței civile nr. 4188 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 decembrie 2012.