ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5135/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.I., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate calitatea de colaborator al Securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 8 martie 2007 U.S.R. a solicitat, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, verificarea pârâtului G.I. care deținea calitatea de membru în C.U.S.R., iar prin cererea din 17 noiembrie 2009, adresată C.N.S.A.S., cotidianul E.Z.

a solicitat verificarea pârâtului, în aceeași calitate, de membru în C.U.S.R. Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă la termenul din 30 mai 2011 a depus o cerere de probatoriu, încuviințată în parte de instanță. La termenul din 3 iunie 2011, pârâtul, prin apărător, a invocat oral, iar ulterior prin concluziile scrise, excepția lipsei calității de reprezentant a președintelui C.N.S.A.S., excepția tardivității acțiunii, excepția nulității absolute a actului din noiembrie 2011 prin care C.C.N.S.A.S. a aprobat Nota de Constatare din 8 ianuarie 2010, excepția inadmisibilității acțiunii în constatare raportat la dispozițiile art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și respectiv raportat la art. 8 lit. a) din O.U.G.

nr. 24 și art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată. Prin Sentința civilă nr. 4188 din 14 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității de reprezentant a președintelui C.N.S.A.S., a respins excepția tardivității acțiunii, a unit celelalte excepții cu fondul cauzei, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul G.I. și a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul G.I., în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: - Referitor la excepția ce a vizat lipsa calității de reprezentant a persoanei care semnează cererea de chemare în judecată, respectiv a președintelui Consiliului, instanța de fond a apreciat că este lipsită de temei legal susținerea potrivit căreia acțiunea ar fi trebuit să fie semnată de șeful direcției juridice din cadrul C.N.S.A.S., deoarece, potrivit art. 20 din O.U.G. nr. 24/2008, președintele C.N.S.A.S. este persoana care reprezintă și angajează acest consiliu în raporturile cu celelalte autorități publice din țară, deci inclusiv în raporturile cu instanțele de judecată. Altfel, instanța a apreciat că persoana care a semnat cererea de chemare în judecată, și anume președintele C.N.S.A.S., are calitatea de reprezentant al titularului acțiunii reglementată de O.U.G.

nr. 24/2008. - Cu privire la excepția tardivității acțiunii, instanța de fond a reținut că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 36 alin. (2) din Hotărârea nr. 2/2008 este un termen administrativ cu caracter de recomandare, în ceea ce privește buna funcționare a C.N.S.A.S., ca autoritate administrativă autonomă și acest termen nu se regăsește în normele O.U.G. nr. 24/2008 și nu are caracterul unui termen procedural, neavând nici o sancțiune pentru situația în care nu ar fi respectat întocmai. - Referitor la celelalte susțineri invocate ca excepții, Curtea a constatat că acestea sunt veritabile apărări ce vizează fondul cauzei, astfel că, le-a analizat ca atare.

Astfel, instanța de fond a apreciat că este lipsită de temei legal apărarea care vizează legalitatea actului din 22 noiembrie 2011, comunicat instanței la termenul din 30 mai 2011, și potrivit căreia, acest act ar fi nul absolut, ca urmare a nerespectării art. 21 alin. (8) din Regulamentul C.N.S.A.S., fiind nemotivat în raport cu aceste dispoziții regulamentare. Instanța a reținut că actul din 22 noiembrie 2011 nu este un act administrativ, ci este o corespondență prin care, la cererea pârâtului, C.N.S.A.S. a comunicat instanței rezultatul votului din ședința din 18 noiembrie 2010, prin care C.C.N.S.A.S. a aprobat prin vot nota de constatare din 8 ianuarie 2010, care îl privește pe pârâtul G.I.

S-a mai reținut de către instanță că, având în vedere că nota de constatare a fost avizată, motivată și aprobată în condițiile legii, sesizarea a fost făcută în condiții de legalitate, astfel că inadmisibilitatea invocată de pârât cu privire la sesizarea instanței (acțiunea adresată) este neîntemeiată. Referitor la apărarea potrivit căreia „ acțiunea în constatare” ar fi paralizată ca urmare a faptului că în finalul cererii se folosește formularea „ vă rugăm să apreciați”, iar nu formularea „ vă rugăm să constatați”, Curtea a apreciat că această apărare este o simplă alegație speculativă, lipsită de orice temei juridic și care nu impune o altă analiză. În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a constatat ca fiind îndeplinite condițiile impuse de prevederile dispozițiilor art. (2) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. În ceea ce privește prima condiție impusă de textul de lege anterior citat și anume – furnizarea de informații indiferent sub ce formă, precum note, rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității - Curtea a reținut că această condiție este îndeplinită având în vedere materialele informative, cu valoare operativă, furnizate de pârât în perioada 1974-1978, privind încadrarea informativă a colegilor de studii, din cadrul Facultății de filologie din Cluj, secția română - latină. Astfel, potrivit notei de constatare susținută de înscrisurile anexate la dosarul cauzei, pârâtul Groșan Ioan a furnizat în perioada 1974-1978 o serie de materiale informative, cele mai multe olografe, semnate cu numele conspirativ de R.G., iar apărarea pârâtului, potrivit căreia dovezile prezentate de C.N.S.A.S.

sunt simple afirmații ale lucrătorilor forței Securității, este contrazisă de materialul probator administrat la dosarul cauzei. Referitor la cea de-a doua condiție cerută de lege, și anume aceea ce vizează conținutul notelor informative furnizate, prin care să fie denunțate activități potrivnice regimului comunist și care să privească îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului – Curtea a considerat-o, de asemenea îndeplinită. Astfel, instanța de fond a reținut că prin informațiile furnizate de pârât, cuprinse în notele informative și care au vizat persoane determinate, pârâtul G.I. a contribuit la îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din P.I.D.C.P., art. 12 din D.U.D.O.

și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din D.U.D.O. Curtea a respins apărările pârâtului potrivit cărora informațiile furnizate nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, câtă vreme acestea au și produs consecințe față de persoanele vizate, consecințe care de altfel nici nu sunt cerute de legiuitor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Groșan Ioan, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal casarea sentinței recurate, cu trimitere în vederea rejudecării la instanța competentă și în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în constatare, formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

Printr-o primă critică dezvoltată, recurentul-pârât, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. a susținut că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin respingerea cererii acestuia prin care solicită depunerea la dosarul cauzei a procesului verbal și a stenogramei de ședință, conținând dezbaterile Colegiului C.N.S.A.S. asupra notei de constatare, invocând în acest sens dispozițiile art. 21 alin. (10) și (11) cât și dispozițiile art. 32 alin. (3) din Hotărârea nr. 2/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.S.A.S.

Printr-un alt motiv de recurs dezvoltat, recurentul-pârât a criticat modul de soluționare al excepțiilor invocate, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant al președintelui D.P., excepția nulității absolute a actului din 22 noiembrie 2011 prin care a fost aprobată nota de constatare din 8 ianuarie 2010 susținând că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.) cât și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare - excepție unită cu fondul, de către instanța de fond-, invocând în acest sens dispozițiile art. 8 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 raportat la art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. Printr-un ultim motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a apreciat că instanța a aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum aceasta a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, dispoziții prin care este definită noțiunea de colaborator al Securității. În acest sens, recurentul a susținut că instanța de fond nu a interpretat corect probele administrate, raportat la relatările C.N.S.A.S. vizavi de notele informative invocate, din examinarea acestora nerezultând în ce mod informațiile furnizate cu vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cursul soluționării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 305 C. proc. civ., a fost admisă proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-pârât, fiind depus la dosarul cauzei, procesul verbal din 18 noiembrie 2010 al ședinței Colegiului. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, raportat la prevederile legale incidente din cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 și sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate motivele de recurs formulate și ca atare nu pot fi primite, având în vedere considerentele expuse în continuare. În ceea ce privește criticile recurentului formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, întrucât prin respingerea în parte a probatoriului propus de pârât, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Astfel cum s-a statuat în doctrina de specialitate în materie, prin sintagma „depășirea atribuțiilor puterii judecătorești” se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, respectiv săvârșirea de acte care intră în atribuțiile unor organe care aparțin altei autorități, decât cea judecătorească. În speță, prin admiterea în parte a probatoriului propus spre administrare de către pârât, instanța de fond nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, respingerea în parte a acestei probe cu înscrisurile solicitate reprezentând o atribuție aparținând instanței de judecată, care are competența legală de a se pronunța cu privire la admisibilitatea, utilitatea și concludența probelor ce urmează a fi administrate în cauză.

În ceea ce privește criticile recurentului invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor invocate, Înalta Curte reține că aceste motive de nelegalitate nu sunt incidente în cauză. În mod corect instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității de reprezentant a președintelui C.N.S.A.S. este nefondată având în vedere dispozițiile art. 20 din O.U.G. nr. 24/2008. Nu pot fi reținute, întrucât sunt nefondate susținerile recurentului-pârât cu privire la modul de soluționare a excepțiilor nulității absolute a actului din 22 noiembrie 2011 prin care s-a aprobat nota de constatare din 8 ianuarie 2010 cât și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, ambele excepții fiind unite cu fondul de către instanța de judecată care a apreciat în mod corect că apărările formulate vizează fondul cauzei și au fost examinate în soluționarea pe fond a cauzei.

Examinând criticile recurentului invocate în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest motiv de nelegalitate nu este incident în cauză. Interpretarea dată probelor administrate, constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că toate criticile recurentului vizând fondul cauzei se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Raportat la motivele de recurs dezvoltate, față de înscrisurile existente la dosarul cauzei și prin prisma dispozițiilor legale incidente, din cuprinsul O.U.G.

nr. 24/2008, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate și criticile recurentului vizând fondul cauzei, respectiv modalitatea în care instanța de fond a aplicat și interpretat noțiunea de colaborator al Securității, în accepțiunea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că pârâtul a fost recrutat de organele de securitate la data de 10 mai 1974 în cadrul unității militare în care își satisfăcea stagiul militar și a furnizat o serie de materiale informative în perioada 1974-1978, semnată cu numele conspirativ R.G. Contrar celor susținute de recurent prin motivele de recurs, Înalta Curte reține din considerentele sentinței atacate că au fost cu justețe analizate și prezentate probele ce demonstrează îndeplinirea cerințelor legale pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Din notele informative depuse la dosar și examinate prin hotărârea primei instanțe, demonstrează cu evidență că prin delațiunile sale, recurentul a determinat urmărirea persoanelor despre care au fost furnizate informații. Astfel, informația potrivit căreia, conferențiarul M. care preda filosofia și ținea seminariile cu studenții, propagă idei care nu țin de specificul obiectului de predare și care sunt cu totul în afara moralei și eticii comuniste, sau cele referitoare la opinia studenților cu privire la rămânerea în străinătate a unei studente în mod evident erau de natură a atrage atenția poliției politice, cu consecințe directe asupra persoanelor vizate, consecințe care s-au și produs, conform notei de analiză întocmite de ofițerul de securitate privind activitatea informatorului.

Astfel fiind, nu se poate susține că informațiile furnizate nu ar fi avut valoare operativă deosebită și că nu ar fi încălcat dreptul persoanelor urmărite la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din D.U.D.O., astfel cum în mod justificat s-a și reținut. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că nu sunt fondate criticile recurentului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca atare, recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.I. împotriva Sentinței civile nr. 4188 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2012.