ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4969/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4969/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 martie 2009 sub nr. 2373/2 s-a
inregistrat cererea reclamantului P.I. care a chemat in judecata pe paratii M.C.S.I.
si A.C.M. (Secretar General al M.C.S.I.) pentru ca prin hotararea ce se va
pronunta sa se dispuna anularea Ordinelor nr. 257 si 258 din 23 mai 2007 ale M.C.T.I.
in ceea ce priveste desfiintarea S.A.S. IT pe care il conducea la 23 mai 2007,
restabilirea situatei de incadrare in structura S.A.S. IT in conformitate cu
organigrama si R.O.F. anterioare datei de 23 mai 2007 (cum erau stabilite prin Ordinele
nr. 102/2007 si nr. 134/2007).
A mai solicitat
recunoasterea integrala si neintrerupta a drepturilor legale (de salarizare si
conducere), obligarea paratilor la despagubiri egale cu constate nelegalitatea art.
3 pct. 2 din Instrucțiunile din 2011 - 2009 de aplicare a legii 329/2009, emise
de M.M.F.S.S. și să se dispuna anularea acestora.
A mai solicitat sa se
dispuna obligarea paratilor la plata despagubirilor egale cu diferențele
salariale indexate, majorate și reactualizate, corespunzătoare perioadei
începând cu data de 23 mai 2007 până la data repunerii efective în drepturi -
cuvenite pentru funcția de șef serviciu si la plata în solidar de daune morale
în cuantum de 40.000 lei pentru afectarea gravă și cu efecte ireversibile a
stării sale de sănătate precum și a demnității.
În fapt, reclamantul
a aratat ca în lipsa comunicarii ordinele atacate nu sunt opozabile.
A invederat ca a luat
la cunostinta de existenta acestor acte abia la data de 18 septembrie 2008 cu
ocazia solutionarii cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 6495/2/2007.
Considera ca in
calitatea sa de Sef Serviciu ar fi trebuit sa fie informat in prealabil si cu
prioritate despre deciziile de restructurare care priveau personalul din
subordinea sa si chiar propriul post (art. 26 din Legea nr. 188/1999).
În privinta Ordinului
nr. 257/2007 a aratat ca acesta nu indica explicit actul superior ca impunea
masura in mod expres, iar Ordinul nr. 258/2007 ar fi trebuit obligatoriu sa fie
adus la cunostinta intregului personal sub semnatura.
Prin desfiintarea
fara temei legal si lipsita de oportunitate i-a fost incalcat dreptul la libera
alegere a spectialitatii si locului de munca in prestarea raporturilor de
serviciu.
În opinia sa paratii
au tainuit cu rea credinta cele doua acte ce au condus la desfiintarea fara
temei legal si lipsita de oportunitate a structurii.
A invocat ca ordinele
nr. 102 si nr. 134/2007 au fost perfect legale si emise in baza H.G. nr. 165/2007
si acestea au stipulat existenta S.A.S. IT in cadrul organigramei cu 14
atributii.
Prin H.G. nr. 415/2007
s-a modificat H.G. nr. 744/2003, insa doar una din cele 14 atributii ale S.A.S.
IT a fost preluata de A.N.R.C.T.I.
S-a desfiintat
Serviciul pe care il conducea fara ca aceasta masura sa fie ceruta prin H.G. nr.
415/2007.
În opinia
reclamantului ordinele atacate incalca prevederile Legii nr. 24/2000 rep., art.
75 și 76, rap. la art 40 alin. (4) și ale H.G nr. 50/2005, art. 27 alin. (2).
Pe toată acesta
perioadă cuprinsă între anul 2007 - 2009 prin prev.H.G. nr. 744/2003
(Organizarea și funcționarea M.C.T.I.) nu se anuleză existența art. 3, pct. 11,
care prevede ca atribut principal al M.C.T.I. iar acum M.C.S.I.
"asigurarea securității și integrității rețelelor publice de comunicații
electronice "- text în vigoare și la acesta dată.
În fapt în
exercitarea acestei prevederi, consecvent reținute și în H.G nr. 12/2009
privind Organizarea si funcționarea M.C.S.I., a fost constituit S.A.S. IT ca
structură specializată cu atribuții specifice de reglementare, control și
monitorizat pe domeniul IT.
Reclamantul a invocat
si incalcarea prevederilor H.G. nr. 50/2005, faptul ca nu a existat un plan de
restructurare supus in prelabil dezbaterii in Colegiul de conducere al M.C.T.I.
sau in Grupul de Management strategic al M.C.T.I. (din care facea parte).
Nu a existat o
analiza prealabila de oportunitate intr-un organism decizional colectiv, ori al
salariatilor si nici nu a fost facuta dovada intenției de restructurare
discutate în cadrul Comisiei paritare și nici nu au înștiințat Secretariatul
Guvernului.
În opinia sa nu
exista nici o prevederile in H.G. nr. 744/2003 si 165/2007 care sa impuna o
restructurare prin desfiintarea S.A.S. IT din M.C.T.I.
În continuare
reclamantul a revenit la situatia de fapt, pe care a expus-o pe larg.
O comunicare in
termenul legal i-ar fi permis contestarea cu celeritate si in cunostiinta de
cauza a actelor atacate si i-ar fi permis alegerea unui alt loc de munca
conform competentelor, pregatirii si specializarii.
Cu privire la paratul
A.C.M. - Secretarul General al M.C.T.I., acesta a contribuit nemijlocit atât la
pregătirea avizarea acestora și mai ales la punerea lor în executare cu
încălcarea legii și drepturilor constituiționale - prin neefectuarea obligației
de comunicare.
Masurile abuzive ale
paratilor au condus la debutul unei afecțiuni grave a sănătății sale (afecțiune
cardio si diabetică pe fond de stress avansat), cu consecințe ireversibile
asupra capacității mele de muncă și de a asigura condiții normale pentru
creșterea celor doi copii minori din întreținere.
În drept, reclamantul
a invocat dispozitiile art. 1, alin. (8) din Legea nr. 554/2004 și disp. art. 60
și 63 C. proc. civilă.
În dovedirea cererii
sale reclamantul a depus copie de pe Sentinta civila nr. 3121 din 13 noiembrie 2008,
dovada procedurii prealabile, ordinele contestate, alte acte normative, adrese,
rapoarte, fisa poatului, fluturasi de salariu.
La 11 mai 2009,
reclamantul a depus cerere de modificare a actiunii prin chemarea in judecata
si a numitului N.Z. in calitate de conducator al institutiei si persoana care a
semnat ordinele contestate.
A mai solicitat
obligarea paratei M.C.S.I. la emiterea ordinului privind reinfiintarea S.A.S.
IT, cu restabilirea situatiei anterioare si incadrarea sa ca Secretar al
acestui serviciu.
In subsidiat a
solicitat reintegrarea sa in regim de urgenta cu plata integrala a drepturilor
cuvenite si a dunelor.
La 12 mai 2009
paratul M.C.S.I. a depus intampinare prin care a invcoat exceptia netimbrarii,
a lipsei procedurii prealabile, a tardivitatii introducerii actiunii a lipsei
calitatii procesuale active a reclamantului, a lipsei calitatii procesuale
pasive a Secretarului General al M.C.S.I.
Pe fond a solicitat
respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata.
Totodata au fost
depuse de catre parat inscrisuri.
La 13 mai 2009
reclamantului a depus cerere de asigurarea dovezilor, respectiv confirmarea
publicarii ordinelor atacate precum si existenta Ordinelor nr. 102, 134, 257 si
258/2007 ale paratului M.C.T.I.
La 4 iunie 2009
paratul M.C.S.I. a depus intampinare fata de modificarile la actiune si a
invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului N.Z.,
solicitand respingerea ca neintemeiate a cererilor de obligare la emiterea
ordinului de reiinfiintare a S.A.S. IT, reincadrarea reclamantului si
constatarea inexistentei ordinelor contestate.
Paratul a solicitat
respingerea ca inadmisibila a cererii de asigurare dovezi.
La 10 iunie 2009
reclamantul a invocat exceptia de nelegalitate a Oridinelor nr. 257/2007 si nr.
258/2007 ale M.C.T.I.
Au fost depuse si
inscrisuri privind nepublicarea ordinelor atacate.
Prin Incheierea din
10 iunie 2009 instnat a retinut ca cererea reclamantului priveste raporturile
de serviciu ale reclamantului si prin urmare nu i s-a pus acestuia in vedere sa
timbreze actiunea.
La 7 septembrie 2009
paratul N.Z. a solicitat suspendarea jurdecarii cauzei in temeiul art. 244 pct.
1 C. proc. civ.
La 7 octombrie 2009
au fost depuse inscrisuri iar prin incheierea din 14 octombrie 2009 s-a dispus
suspendarea cauzei in temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. pana la
solutionarea irevocabila a cauzei ce formeaza obiectul Dosarului nr. 554/1/2009
aflat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție, sectia
contencios administrativ si fiscal.
Impotriva acestei
incheieri reclamantul a formulat cerere de recurs, care a fost admisa prin Decizia
civila nr. 2583 din 18 mai 2010 dispunandu-se casarea incheierii si continuarea
judecatii.
La 11 mai 2011
reclamantul a solicitat introducerea in cauza in calitate de parat si a
conducatorului actual al M.C.S.I., respectiv dl. V.V.
La 7 iunie 2011
reclamantul a depus inscrisuri si o modificare a actiunii in sensul invocarii
exceptiei de inexistenta a ordinelor contestate.
De asemenea a
solicitat introducerea in cauza si a Guvernului Romaniei.
La 26 august 2011
paratul Guvernul Romaniei a depus intampinare prin care a invocat exceptia
lipsei calitatii procesuale pasive a sa intrucat nu este emitentul ordinelor
contestate si nici nu raspunde pentru obligatiile M.C.S.I.
La 26 septembrie 2011
a depus intampinare si paratul A.C.M. care a solcitiat respingera actiunii
reclamntului.
Reclamantul a trimis
prin posta electronica o cerere de lasare a cauzei mai la urma.
La ultimul termen a
depus si inscrisuri.
La acelasi termen
instanta a pus in discutie exceptiile invocate de parati prin intampinari.
In conformitate cu
dispozitiile art. 137 c. proc. civ. instanta va analiza mai intai exceptiile
invocate.
Cu privire la
exceptia netimbrarii se retine ca prin incheierea din 10 iunie 2009 instanta a
stabilit ca cererea reclamantului priveste raporturile de serviciu ale acestuia
si prin urmare nu i s-a pus in vedere acestuia sa timbreze actiunea.
Referitor la exceptia
lipsei procedurii prealabile instanta retine urmatoarele.
Prin Ordinul atacat nr.
257/2007 emis de M.C.S.I., s-a dispus modificarea statului de functii si
organigrama M.C.T.I. conform anexelor la acest ordin.
Prin Ordinul nr. 258/2007
emis de acelasi minister a fost modificat in mod corespunzator si Regulamentul
de organizare si functionare al M.C.T.I. modficandu-se astfel anexele la Ordinul
nr. 134/2007.
Cu privire la
caracterul celor doua ordine contestate de reclamant se retine ca acestea nu
pot fi considerate acte administrative cu caracter normativ asa cum sustine
reclamantul deoarece ele se refera la un subiect de drept strict determinat,
respectiv M.C.T.I., privind numai aspecte legate de activitatea acestei
autoritati publice.
Chiar daca ne
raportam la faptul ca aceste ordine ii privesc si pe angajatii paratului M.C.S.I.,
functionari publici ori personal contractual, ordinele atacate isi pastreaza
caracterul de acte administrative individuale deoarece priveste o categorie
strict determinata de subiecte de drept.
Dispozitiile celor
doua ordine nu au caracter nici general si nici impersonal, referindu-se strict
la organizarea interna si desfasurarea activitatii in cadrul ministerului
parat.
Ca cele doua ordine
au acest caracter o demonstreaza si faptul ca nici ordinele anterioare privind
organigrama si regulamentul de organizare si functionare al M.C.T.I. nu au fost
publicate in M. Of.
De altfel, cu extrem
de putine exceptii si acelea datorate unor acte normative speciale ori
specificului activitatii unor autoritati si institutii publici, organigramele
si regulamentele de functionare nu sunt publicate in M. Of.
Retinandu-se
caracterul de acte administrative cu caracter individual ori colectiv sunt
incidente in cauza dispozitiile art. 7 alin. (1) din legea nr. 554/2004 si nu
ale art. 7 alin. (1)
1
din aceasta lege.
Ca urmare reclamantul
avea obligatia formularii plangerii prealabile in termen de 30 de zile de la
data comunicarii actului, in speta de la data luarii la cunostinta de ordinele
contestate.
Reclamantul a
afirmat, in actiune si la cuvantul pe exceptii, ca a luat la cunostinta de
ordinele contestate in 18 septembrie 2008.
Prin urmare termenul
in care putea sa formuleze potrivit art. 7 alin. (1) din legea nr. 554/2004
plangerea prealabila a expirat in octombrie 2008.
Din inscrisurile de
la filele 13 - 15 reiese ca reclamantul a solicitat autoritatii publice parate
emitente a celor doua ordine revocarea acestor acte administrative in februarie
2009.
Reclamantul nu a
invocat nici un motiv temeinic pentru care nu a introdus plangerea prealabila
in termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunostinta de ordinele
contestate.
Motivele temeinice
trebuie sa se refere la o imposibilitate obiectiva a reclamantului de a
introduce plangerea prealabila si pentru ca instanta sa le analizeze trebuiau
invocate odata cu introducerea actiunii, ori cu invocarea exceptiei lipsei
procedurii prealabile.
Neformularea
plangerii prealabile in termenul prevazut de lege echivaleaza cu inexistenta
procedurii prealabile, neindeplinirea sa in conditiile legii.
Prin urmare se
costata intemeiata exceptia lipsei procedurii prealabile (inadmisibilitatii) si
in baza art. 7 alin. (1) din legea nr. 554/2004 o va admite si va respinge
actiunea reclamantului ca inadmisibila, pentru lipsa procedurii prealabile.
Întrucat celelalte
capete de cerere au caracter accesoriu fata de cererea principala privind
anularea ordinelor, acestea urmeaza soarta cererii principale.
Admite excepția
lipsei procedurii prealabile.
Respinge acțiunea
formulată de reclamantul P.I., domiciliat în București, sect. 5, în
contradictoriu cu pârâții M.C.S.I., cu sediul în București, sect. 5, A.C.M., la
sediul M.E.C.M.A. din, sect. 1 și la sediul de lucru „Biroul consilierului
economic pentru comerț exterior” din, sect. 1, Z.N., domiciliat în Cluj –
Napoca, Jud. Cluj, M.C.S.I. – V.V., cu sediul în București, sect. 5, Guvernul
României, cu sediul în București, sect. 1, ca inadmisibilă.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs M.C.M.
În
conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va
motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul acestui termen, termenul de
recurs fiind cel stabilit de prevederile art. 301 teza 1 C. proc. civ. și anume
15 zile de la comunicarea hotărârii.
Din
actele dosarului rezultă că pârâta a formulat o simplă declarație de recurs la
data de 17 mai 2011 motivele de recurs fiind depuse la dosar la data de 23
martie 2012.
Dar așa
cum prevăd și dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea
motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă
recursul s-a făcut mai înainte.
Așa
fiind, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu
au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din
oficiu, potrivit dispozițiilor alin. (2) ale aceluiași articol, Curtea constată
că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea
recursului declarat de M.C.M. împotriva Sentinței nr. 1617 din 2 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 29 martie 2012.