ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3300/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul

Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, a

solicitat suspendarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare nr. CA-94705 din 22 decembrie 2011, emisă de către

pârât, până la soluționarea pe fond a cererii privind anularea înscrisului

menționat anterior.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat asupra procedurii

de achiziție publică pentru atribuirea contractului de lucrări de reabilitare

și modernizare a Căminului pentru persoane vârstnice Constanța, Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului prin Direcția Control și Verificare

Utilizare Fonduri Comunitare stabilit în sarcina reclamantei, prin Nota de

constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-94705

din 22 decembrie 2011, un debit în valoare de 444.329,20 RON, cu titlu de

corecții financiare.

Reclamanta a mai

arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile referitoare la suspendarea

executării actului administrativ atacat, respectiv atât cazul bine justificat, cât

și prevenirea unei pagube iminente.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 236

din 10 mai 2012, Curtea de Apel Constanța a admis cererea reclamantei Unitatea

Administrativ-Teritorială Municipiul Constanța, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și a dispus suspendarea

executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare nr. CA-94705 din 22 decembrie 2011, emisă de către pârât, până la

pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență că în cauză este îndeplinită

condiția cazului bine justificat, având în vedere că procedura de achiziție

adoptată în anul 2009 a fost verificata de către M.A.D.R. din prisma

dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 care a fost adoptată cu mult după finalizarea

procedurii și începerea lucrărilor astfel cum au fost stabilite în contractul

încheiat.

De asemenea, s-a

constatat că în cauză suma pe care reclamanta a fost obligată să o restituie cu

titlu de corecție de 25% ar genera, în contextul economic actual, un blocaj

funcțional la nivelul autorității administrative, așa încât condiția pagubei

iminente este pe deplin dovedita.

în cauză

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Pitești, a declarat recurs Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului, criticând sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența

materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va

admite recursul formulat, pentru considerentele care vor fi arătate în

continuare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, fiind sesizată cu recursul declarat, a constatat faptul că

pricina dedusă judecății a fost soluționată de o instanță necompetentă

material.

Conform celor expuse

anterior, litigiul are ca obiect suspendarea Notei de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-94705 din 22 decembrie 2011 a

Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și

Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, prin care s-a dispus aplicarea unei

corecții de 444.329,20 RON.

Temeiul legal al

controlului efectuat îl constituie O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea,

constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea

constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note

de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce

reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din

întregul corpus al legii rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă

creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat

de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii

prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de

constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind

creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și

costurile bancare constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și

cuprinde elementele actului administrativ-fiscal prevăzute de Codul de

procedură fiscală.

Creanțele bugetare

rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale,

în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor.

În perspectiva

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va

fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei

creanțe fiscale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de

soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport

de două criterii, și anume al locului ocupat de organul care a emis ori

încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din

nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența

de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul

cuantumului sumei stabilite de actul administrativ atacat de până la 500.000

RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală

sau locală.

Soluția adoptată în

recurs

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de

ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul

formulat și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința

atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul

Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (în prezent

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) împotriva Sentinței

civile nr. 236/CA din 10 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ