ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursurile de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta
Unitatea administrativ-teritorială Județul Constanța, lider al Parteneriatului
dintre Unitatea administrativ-teritorială Județul Constanța și Unitatea
administrativ-teritorială orașul Techirghiol, a formulat cerere de chemare în
judecată a pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
- Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, prin
care a solicitat anularea Deciziei nr. 117 din 5 aprilie 2013 emisă de
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și, pe cale de
consecință, admiterea contestației formulată împotriva Notei de constatare a
neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA -1937 din 11
ianuarie 2013, precum și anularea Notei de Constatare a neregulilor și
stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 1937 din 11 ianuarie 2013, emisă de
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală
Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, cu consecința exonerării de
la plata corecțiilor financiare aplicate.
Prin Sentința nr.
3808 din data de 2 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea
formulată de reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Constanța, în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației
Publice - Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri
Europene și s-a anulat Decizia nr. 117 din 5 aprilie 2013 emisă de Ministerul
Dezvoltării Regionale și Administrației Publice; s-a anulat în parte Nota de
constatare nr. CA-1937 din 11 ianuarie 2013 emisă de Ministerul Dezvoltării
Regionale și Administrației Publice - Direcția Generala Constatare și Stabilire
Nereguli Fonduri Europene, numai în ceea ce privește valoarea creanței bugetare
de 3.872,40 RON rezultate din aplicarea corecției financiare pentru Contractul
de servicii audit nr. 5885 din 25 martie 2010.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale notei de constatare menționate.
Împotriva hotărârii
pronunțate de instanța de fond, au declarat recurs atât reclamanta Unitatea
administrativ-teritorială Județul Constanța cât și pârâtul Ministerul
Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generala Constatare
și Stabilire Nereguli Fonduri Europene.
Recursurile declarate
de părți se încadrează, din punct de vedere al motivelor în dispozițiile art.
488 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a normelor de drept
material respectiv a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 34/2006.
Recursul declarat de
către recurenta-reclamantă.
În cadrul recursului
recurenta-reclamantă critică soluția recurată prin care a fost admisă în parte
acțiunea și anulată în parte Nota de constatare nr. CA/193 din 11 ianuarie 2013
numai în ce privește valoarea creanței bugetare de 3.872,40 rezultate din
aplicarea corecției financiare pentru Contractul de servicii de audit nr. 5885
din 25 mai 2013.
Recurenta arată că în
mod greșit, prin interpretarea eronată a dispozițiilor din domeniul
achizițiilor publice, prima instanță a menținut corecția financiară aplicată
conform O.U.G. nr. 66/2011 de 8.976,68 RON cu privire la Contractul de
publicitate nr. 2917 din 12 februarie 2010. S-a apreciat greșit că cerința
privind experiența similară solicitată prin documentația de atribuire aferentă
contractului de servicii de publicitate, este nejustificată, nefiind impusă de
obiectul contractului.
În condițiile în care
capacitatea tehnică și/sau profesională a unui ofertant se apreciază în funcție
de experiența, aptitudinile, eficiența și eficacitatea acestuia, rezultate în
urma analizării informațiilor prezentate pe parcursul procedurii de atribuire,
coroborat cu faptul că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita
îndeplinirea cerințelor minime de calificare și selecție în funcție de
specificul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate,este mai
mult decât evident că raportarea la sursa de finanțare a prezentat o mare
relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție
publică.
Această afirmație
trebuie coroborată cu prevederile Anexei nr. II Măsuri de informare și
publicitate din Contractul de finanțare nr. 587 din 17 noiembrie 2009, de care
prima instanță nu a înțeles să țină cont, care instituie atât reguli generale
de publicitate, cât și reguli specifice pentru proiectele de lucrări, astfel
că, participarea în cadrul procedurii în discuție a unor potențiali operatori
economici care nu sunt familiarizați cu regulile de publicitate instituției în
privința contractelor finanțate din fonduri nerambursabile, ar putea supune
autoritatea contractantă la pierderea fondurilor alocate pentru informare și
publicitate și aplicarea unor sancțiuni, astfel cum este stabilit la pct. (2)
din anexa incidentă.
Nelegalitatea
sentinței recurate poate fi constatată și prin raportare la pozițiile art. 190
alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora „Capacitatea tehnică și
profesională a ofertantului/candidatului poate fi susținută, pentru
îndeplinirea unui contract, și de o altă persoană, indiferent de natură
relațiilor juridice existente între ofertant/candidat și persoana
respectivă", întrucât, orice potențial operator economic care nu
îndeplinea cerința de calificare în discuție putea participa la procedură prin
susținerea unei alte persoane, astfel că, prin efectul legii, este eliminat
eventualul caracter restrictiv al cerinței solicitate autoritatea contractantă.
Recursul declarat de
recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Motivele de recurs
privesc soluția Contractului de servicii de audit nr. 5885 din 25 mai 2010 față
de care a fost anulată în parte nota de constatare nr. CA - 193 din 11 ianuarie
2013 privind valoarea creanței bugetare de 3.872,40 RON.
Recurentul-pârât
arată în motivele de recurs că în mod nelegal instanța de fond a îndeplinit și
aplicat greșit dispozițiile legale în domeniul achizițiilor publice privind
contractul de audit financiar reținând în esență că nu se poate reține o
restricționare a participării la procedura de atribuire.
Referitor la cerința
minimă privind solicitarea a cel puțin trei contracte similare cu obiectul
achiziției, potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind
achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, s-a constatat
că autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor
cerințe minime referitoare și la situația economică și financiară și/sau la
capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea
participării la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, iar
pe cale ce excepție, conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/72006, în
situația în care s-ar impune astfel de cerințe, autoritatea contractată de
obligația de a motiva respectivele cerințe impuse.
Această cerința
minimă obligatorie contravine inclusiv prevederile art. 188 alin. (2) lit. c),
lit. d) și lit. e) din O.U.G. 34/2006, aplicabilă la momentul derulării
procedurii de achiziție în cauză, conform cărora:
„În cazul aplicării
unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul
verificării capacității tehnice și/sau profesionale a
ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le
solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea
serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste
informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului următoarele:
c) informații
referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau
al cărui angajament de participare a fost obținut de către candidat/ofertant,
în special pentru asigurarea controlului calității;
d) informații
referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de
conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea
contractului de servicii;
o) o declarație
referitoare la efectivele medii anuale ale personalului angajat și al cadrelor
de conducere în ultimii 3 ani".
Raportat la
experiența profesională specifici (minim 3 am îi managementul proiectelor
finanțate din fonduri UE, respectiv minim trei proiecte cu componență de audit
din domeniul gestionării fondurilor comunitare), în Nota justificativă privind
stabilirea cerințelor minime de calificare nu se detaliază condițiile impuse,
acestea fiind doar enumerate.
Se solicită admiterea
recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în
tot a acțiunii reclamantei astfel cum a fost formulată și menținerii ca legale
și temeinice a Deciziei 117 din 5 aprilie 2013 și a Notei de constatare nr. CA
1937 din 11 ianuarie 2012.
La dosar părțile au
formulat întâmpinare și răspuns la apărările formulate.
Prin încheierea
pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2014, Curtea în baza art. 493
alin. (7) C. proc. civ. a admis în principiu ambele recursuri.
Analizând recursurile
declarate în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea le apreciază
pentru următoarele considerente ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Recursul declarat de
recurenta-reclamantă privește anularea în parte a notei de constatare a
neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare în ce privește Contractul
de servicii de publicitate nr. 2917 din 12 februarie 2009.
Analizând criticile
formulate care privesc contractul de servicii de publicitate, Curtea apreciază
că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză condițiile impuse de
recurenta-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă sunt restrictive
prin raportare la specificul contractului întrucât contractul vizează servicii
media de promovare a proiectului în cauză, precum și amplasarea de panouri
temporare sau permanente de promovare, prestații care nu aveau legătură cu
solicitările autorității contractante.
În documentația de
atribuire, recurenta-reclamantă a solicitat în fișa de date a achiziției
5.4.2/Capacitatea tehnică și/sau profesională/Experiența similară, pentru
demonstrarea experienței similare, cel puțin un contract încheiat cu
beneficiarul proiectului și finalizat (în ultimii 3 ani) pentru
produse/servicii similare obiectului achiziției, în cadrul proiectelor cu
finanțare europeană.
Referitor la cerința
minimă mai sus amintită, (respectiv cel puțin un contract), conform art. 178
alin (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a
solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și
financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la
restricționarea participării la procedura de atribuire a contractului de
achiziție publică. Pe cale de excepție, conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr.
925/2006, în situația în care s-ar impune astfel de cerințe, autoritatea
contractantă are obligația de a motiva respectivele cerințe impuse.
Această cerința
minimă obligatorie contravine inclusiv prevederilor art. 188 alin (2) lit. c),
lit. d) și lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006, aplicabilă la momentul derulării
procedurii de achiziție în cauză. în speță, s-a constatat că
recurenta-reclamantă a asimilat complexitatea proiectelor cu sursa lor de
finanțare, făcând abstracție de faptul că există proiecte finanțate și din alte
surse de finanțare (cum ar fi Bugetul de Stat, Banca Mondială, Banca Europeană
de Investiții etc.) și excluzând din cadrul procedurii ofertanții care nu au
derulat contracte finanțate din fonduri nerambursabile sau ale UE.
În aceeași ordine de
idei, demonstrarea experienței similare în susținerea exercitării capacității
de implementare a proiectului pentru personalul specializat, nu trebuie să fie
determinată de natura sursei de finanțare, ci mai degrabă de abilitățile
persoanelor implicate, de competențele probate ale acestora și nu în ultimul
rând, de experiența individuală a fiecăruia.
Faptul că personalul
propus în vederea realizării managementului proiectului a derulat proiecte
similare finanțate dintr-o anumită sursă (bugetare, europene, private) nu este
relevant în demonstrarea experienței similare, întrucât capacitatea sa
profesională nu poate fi influențată de natura acestei surse.
Raportat la
experiența profesională specifică (cel puțin un contract încheiat cu
beneficiarul proiectului și finalizat în ultimii 3 ani pentru produse/servicii
similare obiectului achiziției, în cadrul proiectelor cu finanțare europeană),
s-a reținut că în Nota justificativă privind stabilirea cerințelor minime de
calificare nu se detaliază condițiile impuse, acestea fiind doar enumerate.
Potrivit prevederilor
art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2066, atunci când se impun cerințe minime de
calificare, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze
introducerea acestei cerințe, printr-o notă justificativă, care trebuie să
cuprindă o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza impunem acestor
cerințe minime, deoarece alegerea acestei soluții reprezintă o situație de
excepție și nu o regulă.
În speță, în cadrul
Notei justificative nr. 1481 din 22 ianuarie 2010 privind stabilirea cerințelor
minime de calificare pentru achiziția publică de servicii audit, nu se
regăsește o detaliere a acestor motive care au stat la baza impunerii acestor
cerințe minime.
În ceea ce privește
critica recurentei-reclamante privind inexistența prejudiciului, Curtea nu o va
reține apreciind că în cauză au fost identificate corect nereguli (abateri) în
cadrul unei proceduri de atribuire desfășurate cu nerespectarea dispozițiilor
în materie de achiziții publice. Aceste nereguli nu au avut un caracter formal
și au fost de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene.
În jurisprudența sa,
CJUE a statuat că, inclusiv abaterile care nu au un impact financiar pot afecta
interesele financiare a Uniunii - C-465/10 pct. 47 și C-199/03 pct. 31, statul
fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării
C-271 pct. 48 C-465/10 pct. 32 regula generală fiind că orice abatere trebuie
să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos C-199/03, pct. 15.
În concluzie, este
corectă concluzia instanței de fond că obligația de recuperare a fondurilor UE
există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi
necesară probarea existenței producerii unui prejudiciu.
În ceea ce privește
critica recurentei-reclamante legată de cuantumul corecției aplicate pentru Contractul
de servicii de publicitate nr. 2917 din 12 februarie 2010.
Procentul corecțiilor
aplicate a fost stabilit ținând seama de numărul de participanți la procedura
de achiziție, care a influențat nivelul de gravitate al respectivei abateri
(corecția aferentă pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 este de 10% din
valoarea contractului în cauză. Rata reducerii/corecției poate fi diminuată la
5%, în funcție de gravitate).
În cauză la procedura
de atribuire a Contractul de servicii audit financiar nr. 5885 din 25 martie
2010 s-au prezentat 3 ofertanți (gravitate scăzută - 5%), în timp ce la
procedura de atribuire a Contractul de servicii publicitate nr. 2917 din 12
februarie 2010 s-a prezentat un singur ofertant (gravitate mare - 10%).
Recursul declarat de
recurentul-pârât este nefondat, Curtea apreciind că soluția recurată de
anulare, în parte a notei de constatare, numai în ceea ce privește valoarea
creanței bugetar în valoare de 3.872,40 RON rezultate din aplicarea corecții
financiare pentru Contractul de servicii de audit nr. 5885/2010 este dată cu
aplicarea corectă a dispozițiilor art. 187 și 188 din O.U.G. nr. 34/2006
neexistând cerințe restrictive impuse de reclamantă în calitate de autoritate
contractantă privind atribuirea contractelor de servicii de audit.
În mod corect s-a
apreciat că cerința privind experiențe similare prin prezentarea a cel puțin 3
contracte similare cu obiectul achiziției încheiate și finalizate în ultimii 3
ani pentru proiecte finanțate din fonduri europene stabilite în documentația de
atribuire nu este restrictivă.
Această cerință
corespunde caracterului și exigenței specifice pentru implementarea unui
contract finalizat din fonduri europene, determinat atât de specificul
finanțării cât și de specificul contractului de achiziție publică.
În cauză nu s-a
probat că a existat o restricționare a participării la procedura de atribuire,
în sensul existenței unor operatori economici care să fi depus oferte în cadrul
procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, care să fi fost
apreciate ca inacceptabile, urmare a faptului că ar fi prezentat documente din
care să rezulte că nu au identificat cerințele de calificare stabilite de
autoritatea contractantă prin fișa de date a achiziției.
În mod corect prima
instanță a apreciat ca nefiind restrictivă ci fiind necesară, introducerea în
fișa de date a achiziției a cerinței privind gestionarea unor fonduri europene,
întrucât nu toți operatorii economici de profil au cunoștințe privind
legislația în domeniul fondurilor europene și capacitatea de a implementa un
contract de prestări servicii de audit în cadrul unui proiect semnat în cadrul
Programului Operațional Regional.
Față de cele expuse
mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge
recursurile ca nefondate menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată
de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de Unitatea administrativ-teritorială Județul Constanța și Ministerul
Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 3808
din 2 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2015.
Procesat de GGC - LM