ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene:

(i) anularea Deciziei nr. 16/23.05.2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, și pe cale de consecință admiterea contestației formulată împotriva Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. X din data de 20.02.2013;

(ii) anularea Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. X din data de 20.02.2013, comunicat prin adresa nr. x din data de 11.03.2013, înregistrat de UAT Mun. Constanța sub nr. x/2013.

(iii) în subsidiar, dacă se va reține inadmisibilitatea celui de-al doilea capăt de cerere, obligarea pârâtului la soluționarea pe fond a contestației sale administrative.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1929 din 18 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța, solicitând casarea acesteia și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a evocat dispozițiile art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 3 din Ordinul nr. 450/2013 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003 și a arătat că a probat depunerea contestației, prin poștă simplă, în ultima zi a termenului, respectiv 22.04.2013.

Din conținutul scrisorii Poștei Române nu se poate concluziona că în data de 22.04.2014 recurenta nu ar fi depus prin mandatar avocat A. o scrisoare simplă având ca despinatar MDRAP - Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene.

Instanța de fond nu a coroborat în mod obiectiv și legal probele existente la dosar, cu referire la adresa nr. x/2014 privind procedura de înregistrare a corespondenței și Registrul electronic al corespondenței deținut de pârâtul MDRAP din care nu rezultă faptul că respectiva contestație ar fi fost depusă personal în data de 25.04.2013.

În situația în care, din dosarul contestației nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a acesteia, sunt aplicabile dispozițiile pct. 3.9 al Ordinului ANAF nr. 450 din 19.04.2013, conform cărora "contestația va fi considerată depusă în termenul legal", pe care instanța de fond le-a ignorat total.

Pe fondul cauzei, a argumentat că în mod greșit situațiile descrise în Procesul-verbal de constatare atacat au fost încadrate ca nereguli în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, că prejudiciul nu este efectiv, real și nu este cauzat bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naționale.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul MDRAP a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței nr. 1929 din 18 iunie 2014 a Curții de Apel București ca legală și temeinică.

A invocat excepția nulității recursului formulat de UAT Constanța, argumentând că motivele invocate de recurenta-reclamantă nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

A susținut, în continuare, că Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.02.2013 i-a fost comunicat recurentei la data de 22.03.2013, astfel încât ultima zi legală pentru depunerea contestației a fost 22.04.2013. În speță, contestația a fost depusă, în original, la sediul intimatului, la data de 24.04.2014, fiind în mod corect respinsă ca tardiv formulată.

În mod corect a reținut prima instanță situația de fapt și a apreciat că recurenta nu a făcut în mod convingător dovada transmiterii în termen a contestației, precum și faptul că intimatul nu avea nici o obligație să probeze înregistrarea directă a contestației administrative, în acest sens operând o prezumție simplă.

În fine, a mai argumentat că Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.02.2013 a fost legal și temeinic emis.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 iunie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul MDRAP, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta UAT Constanța, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-reclamante, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Prin Decizia nr. 16/23.05.2013, MDRAP - Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene a respins, ca tardiv formulată, contestația UAT Municipiul Constanța împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/11.03.2013, înregistrată la sediul acesteia sub nr. x/2013, conform ștampilei cu număr de înregistrare aparținând Primăriei Municipiului Constanța.

În motivare, instituția pârâtă a reținut că această contestație a fost depusă în original, direct la sediul MDRAP, în data de 25.04.2013, respectiv la trei zile după împlinirea termenului de contestare, deci cu depășirea termenului de decădere prevăzut de art. 47 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 66/2011, calculat conform art. 207 din Codul de procedură fiscală, care s-a împlinit la data de 22.04.2013.

Organul de soluționare a contestației a mai reținut că, deși contestația a fost semnată de avocat și depusă la data de 25.04.2013, împuternicirea avocațială este datată 16.05.2013, astfel că, în raport cu prevederile pct. 12.1 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul președintelui ANAF nr. 450/2013, la data redactării, semnării și depunerii contestației, împuternicitul avocat nu justifică calitatea procesuală de a redacta și a depune acte în numele și pentru contestator.

Reclamanta-recurentă a contestat decizia sus-menționată, cu argumentul, dezvoltat atât la fond, cât și în recurs, în susținerea căruia a administrat proba cu înscrisuri și proba cu martori, că a depus contestația prin poștă simplă, în data de 22.04.2013.

Înalta Curte apreciază însă, în acord cu judecătorul fondului, că recurenta nu a reușit să probeze depunerea în termen a contestației.

Martorul audiat are un interes profesional direct în concordanță cu interesul urmărit de reclamantă prin demersul judiciar inițiat, fiind unul dintre avocații împuterniciți de reclamantă, astfel că se prezumă existența unui interes profesional firesc în demonstrarea faptului că, în speță, contestația administrativă a fost depusă cu respectarea termenului legal.

Mai mult, declarația martorului, care nu poate fi calificată ca imparțială și obiectivă, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în dosar.

Argumentele recurentei privind semnificația adresei nr. x/2014 emisă de Compania Națională Poșta Română S.A., lipsa plicului de corespondență sau criticile aduse sistemului intimatului MDRAP de înregistrare a corespondenței au caracter pur speculativ și nu reușesc să înlăture prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat sub aspectul reținerii faptului că, în cauză, contestația a fost depusă în original, direct la sediul MDRAP, unde a fost înregistrată sub nr. x din 25.04.2013.

Astfel, prin actul administrativ atacat, cu just temei autoritatea publică pârâtă a reținut tardivitatea contestației depuse la data de 25.04.2013, în original, la registratura instituției, cu nerespectarea termenului de decădere prevăzut de art. 47 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 66/2011 și calculat conform pct. 3.10 lit. a) și b) din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul președintelui ANAF nr. 450/2013, și art. 181 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, constatând că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ. din 2010 coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța împotriva sentinței civile nr. 1929 din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2018.