ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4203/2013

Prin cererea înregistrată

la data de 08 aprilie 2009 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantul V.I.

în contradictoriu cu pârâții I.M., G.L., G.D., G.M. și T.E.C. a solicitat ieșirea

din indiviziune cu privire la patrimoniul autorilor săi V.G.I. și V.E.

La termenul de judecată din data de 22 iunie 2011,

Judecătoria Râmnicu Vâlcea în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C.

proc. civ., a dispus suspendarea judecarea cauzei.

Cauza a fost repusă pe

rol la data de 11 octombrie 2012.

Prin sentința civilă

nr. 11323 din 21 octombrie 2012 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a constatat perimată

acțiunea formulată de reclamantul V.I. prin care a solicitat ieșirea din indiviziune

cu privire la patrimoniul autorilor săi V.G.I. și V.E.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că de la data suspendării în temeiul dispozițiilor

art. 155

1

C. proc. civ. a judecării cauzei, 22 iunie 2011, și până la

data repunerii din oficiu a cauzei pe rol, la 11 octombrie 2012, a trecut mai mult

de un an, perioadă de timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.

Față de cele mai sus reținute,

instanța a constatat incidente în cauză prevederile art. 248 C. proc. civ. potrivit

cu care orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept chiar și împotriva

incapabililor dacă a rămas în nelucrare timp de un an de zile, iar potrivit

art. 252 din același cod, perimarea se constată din oficiu.

Împotriva sentinței civile

mai sus menționate a declarat recurs reclamantul V.I.

Înalta Curte, cu privire

la excepția necompetenței materiale invocate din oficiu în prezenta cauză constată

următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) pct. 3, Tribunalul judecă „ca instanță de recurs, recursurile declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care potrivit legii, nu sunt supuse

apelului”.

În speță, împotriva sentinței

civile nr. 11323 din 21 octombrie 2012 pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea,

reclamantul a declarat recurs pe care l-a înaintat spre soluționare Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

În consecință, instanța

va admite excepția necompetenței materiale și în aplicarea dispozițiilor art. 158

alin. (3), va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței

materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declina competența de soluționare a recursului

declarat de reclamantul V.I. împotriva sentinței civile nr. 11323 din 21 noiembrie

2012 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie

2013.