ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5635/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată la data de 3

octombrie 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

sub nr. 27683/3/2009/a1, petentul G.E. a solicitat, în temeiul dispozițiilor

art. 281 C. proc. civ., îndreptarea și completarea Deciziei civile nr. 5434 din

19 septembrie 2012 a acestei instanțe.

În motivare, petentul

a arătat că, deși în considerentele acestei decizii instanța de recurs a

reținut, în mod corect, că intimatul-reclamant (petentul din prezenta cauză) a

fost cumpărător de bună-credință în temeiul Legii nr. 112/1995 și a art. 1295 C.

civ. vechi (situație față de care acestuia i s-ar fi cuvenit, conform Legii nr.

1/2009, contravaloarea prețului de piață al imobilului în litigiu), totuși nu a

schimbat hotărârea instanței de fond potrivit căreia reclamantului i s-ar fi

cuvenit prețul locuinței reactualizat la data inflației, întrucât vânzarea s-a

făcut cu eludarea Legii nr. 112/1995 (fapt contrazis de două hotărâri,

respectiv, Sentința civilă nr. 13157/1998 a Judecătoriei Sector 2 București

pronunțată în Dosar nr. 5943/1997 și considerentele deciziei obiect al

prezentei cereri).

Față de această

împrejurare, petentul solicită îndreptarea acestei erori, în sensul celor

arătate.

Prin precizările

înregistrate la data de 21 noiembrie 2013, petentul a solicitat ca, în analiza

cererii, să fie avută în vedere Sentința civilă nr. 13157/1998, care este

definitivă și ține loc de antecontract de vânzare-cumpărare autentic, astfel

încât pricina dedusă judecății reprezintă o executare a acestei hotărâri, ce

are putere de lucru judecat.

Analizând cererea,

Înalta Curte constată următoarele:

Deși întemeiată pe

dispozițiile art. 281 C. proc. civ., prin chestiunile deduse judecății și

solicitările formulate, cererea petentului reprezintă, în realitate, o cerere

de completare dispozitiv, reglementată de dispozițiile art. 281

2

din

același cod, potrivit cărora „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același

termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei

hotărâri …”.

Astfel, art. 281 C.

proc. civ. indicat de către petent ca temei juridic al cererii, se referă la

erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau

de calcul, precum și orice alte erori materiale.

Petentul solicită

însă, „îndreptarea” hotărârii în sensul acordării prețului de piață al

imobilului ce a făcut obiectul litigiului în care s-a pronunțat hotărârea

obiect al prezentei cereri, ceea ce echivalează, așa cum s-a arătat, cu o

cerere de completare, iar nu de îndreptare, a respectivei hotărâri.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 1753 din 22 decembrie 2010 pronunțată în Dosar nr. 27683/3/2009,

Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte acțiunea

reclamantului G.E. și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata,

către acesta, a sumei reprezentând prețul încasat pentru imobilul în litigiu,

indexată cu indicele de inflație pe perioada 12 noiembrie 1998 până la data

plății. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat acordarea

prețului de piață aferent imobilului în litigiu, însă instanța de fond, pe baza

considerentelor pe larg expuse în hotărârea pronunțată, a constatat că

reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile art. 50

1

al Legii nr.

10/2001 în sensul restituirii prețului de piață, ci de dispozițiile art. 50

3

din același act normativ privind restituirea prețului actualizat.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel și apoi recurs, pârâții Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice, atât prin decizia

pronunțată în apel, cât și prin decizia pronunțată în recurs, fiind menținută

soluția de primă instanță, intrată în puterea de lucru judecat față de

reclamant, prin neexercitarea căilor de atac.

Înalta Curte constată

că, prin cererea formulată, petentul tinde, în realitate, nu la completarea

dispozitivului deciziei cu soluții asupra unor cereri distincte, omise a fi

soluționate de către instanța de recurs, ci la modificarea soluției pe fondul

cauzei, respectiv, din restituirea prețului actualizat, așa cum s-a dispus de

către instanțe, în restituirea prețului de piață.

O atare finalitate

însă nu poate fi atinsă prin prezenta procedură judiciară în care nu se pot

deduce judecății nemulțumiri legate de modul de soluționare a litigiului,

remediabile numai în căile de atac prevăzute de lege, de care petentul nu a

uzat.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge cererea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca

neîntemeiată, cererea de completare dispozitiv a Deciziei nr. 5434 din 19

septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de petentul

G.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM