ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5635/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Cererea înregistrată la data de 3 octombrie 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. 27683/3/2009/a1, petentul G.E. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., îndreptarea și completarea Deciziei civile nr. 5434 din 19 septembrie 2012 a acestei instanțe. În motivare, petentul a arătat că, deși în considerentele acestei decizii instanța de recurs a reținut, în mod corect, că intimatul-reclamant (petentul din prezenta cauză) a fost cumpărător de bună-credință în temeiul Legii nr. 112/1995 și a art. 1295 C. civ.

vechi (situație față de care acestuia i s-ar fi cuvenit, conform Legii nr. 1/2009, contravaloarea prețului de piață al imobilului în litigiu), totuși nu a schimbat hotărârea instanței de fond potrivit căreia reclamantului i s-ar fi cuvenit prețul locuinței reactualizat la data inflației, întrucât vânzarea s-a făcut cu eludarea Legii nr. 112/1995 (fapt contrazis de două hotărâri, respectiv, Sentința civilă nr. 13157/1998 a Judecătoriei Sector 2 București pronunțată în Dosar nr. 5943/1997 și considerentele deciziei obiect al prezentei cereri). Față de această împrejurare, petentul solicită îndreptarea acestei erori, în sensul celor arătate.

Prin precizările înregistrate la data de 21 noiembrie 2013, petentul a solicitat ca, în analiza cererii, să fie avută în vedere Sentința civilă nr. 13157/1998, care este definitivă și ține loc de antecontract de vânzare-cumpărare autentic, astfel încât pricina dedusă judecății reprezintă o executare a acestei hotărâri, ce are putere de lucru judecat. Analizând cererea, Înalta Curte constată următoarele: Deși întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ., prin chestiunile deduse judecății și solicitările formulate, cererea petentului reprezintă, în realitate, o cerere de completare dispozitiv, reglementată de dispozițiile art. 281 2 din același cod, potrivit cărora „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri …”.

Astfel, art. 281 C. proc. civ. indicat de către petent ca temei juridic al cererii, se referă la erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau de calcul, precum și orice alte erori materiale. Petentul solicită însă, „îndreptarea” hotărârii în sensul acordării prețului de piață al imobilului ce a făcut obiectul litigiului în care s-a pronunțat hotărârea obiect al prezentei cereri, ceea ce echivalează, așa cum s-a arătat, cu o cerere de completare, iar nu de îndreptare, a respectivei hotărâri. Astfel, prin Sentința civilă nr. 1753 din 22 decembrie 2010 pronunțată în Dosar nr. 27683/3/2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte acțiunea reclamantului G.E.

și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata, către acesta, a sumei reprezentând prețul încasat pentru imobilul în litigiu, indexată cu indicele de inflație pe perioada 12 noiembrie 1998 până la data plății. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat acordarea prețului de piață aferent imobilului în litigiu, însă instanța de fond, pe baza considerentelor pe larg expuse în hotărârea pronunțată, a constatat că reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile art. 50 1 al Legii nr. 10/2001 în sensul restituirii prețului de piață, ci de dispozițiile art. 50 3 din același act normativ privind restituirea prețului actualizat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel și apoi recurs, pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice, atât prin decizia pronunțată în apel, cât și prin decizia pronunțată în recurs, fiind menținută soluția de primă instanță, intrată în puterea de lucru judecat față de reclamant, prin neexercitarea căilor de atac. Înalta Curte constată că, prin cererea formulată, petentul tinde, în realitate, nu la completarea dispozitivului deciziei cu soluții asupra unor cereri distincte, omise a fi soluționate de către instanța de recurs, ci la modificarea soluției pe fondul cauzei, respectiv, din restituirea prețului actualizat, așa cum s-a dispus de către instanțe, în restituirea prețului de piață.

O atare finalitate însă nu poate fi atinsă prin prezenta procedură judiciară în care nu se pot deduce judecății nemulțumiri legate de modul de soluționare a litigiului, remediabile numai în căile de atac prevăzute de lege, de care petentul nu a uzat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca neîntemeiată, cererea de completare dispozitiv a Deciziei nr. 5434 din 19 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de petentul G.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM