ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.12.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5634/2013

HOTĂRÂRE
04.12.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5634/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată sub nr.

4084/103/2013 pe rolul Tribunalului Neamț la data de 23 august 2013, reclamanta

E.M. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu

pârâta Curtea de Apel Bacău, să se dispună suspendarea efectelor Deciziei nr.

168/I/A/1 de eliberare din funcție prin pensionare.

Prin Sentința civilă

nr. 819/C din 29 august 2013, Tribunalul Neamț, secția I civilă a admis cererea

reclamantei și a obligat pârâta să dispună suspendarea Deciziei nr. 168/I/A/1

din 8 august 2013, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului de fond nr.

4077/103/2013 înregistrat pe rolul secției I civile a Tribunalului Neamț.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut, în esență, că Tribunalul Neamț, în calitate de

angajator, nu a somat-o pe reclamantă să depună dosarul de pensionare, ci a

solicitat Curții de Apel Bacău, prin Adresa nr. 2750/21A din 5 august 2013, să

proroge data eliberării din funcție la 15 ianuarie 2014. Cu toate că a existat

această solicitare din partea angajatorului, la data de 8 august 2013 pârâta a

emis decizia de eliberare din funcție a reclamantei prin pensionare începând cu

data de 1 septembrie 2013, în lipsa unei decizii de pensionare.

Calitatea de

pensionar se stabilește numai în momentul emiterii deciziei de pensionare de

către instituția competentă în materie, pârâta având obligația de a pune în

vedere reclamantei necesitatea formulării cererii de pensionare pentru ca

singura instituție abilitată, respectiv, Casa Județeană de Pensii, să constate

îndeplinite condițiile pensionării și să emită decizie de pensionare, singurul

temei al eliberării din funcție conform art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

53/2003.

Alin. (2) al art. 56

indică pârâtei și procedura propriu-zisă de urmat, în sensul că „în termen de 5

zile lucrătoare de la intervenirea cazului de încetare de drept a contractului

individual de muncă, angajatorul constată prin decizie această situație și

dispune eliberarea din funcție”, termen imperativ pe care pârâta nu l-a

respectat.

În acest context,

tribunalul a constatat că aparența de drept este în favoarea reclamantei și

aceasta justifică un interes vădit superior condiției neprejudecării fondului,

întrucât în cazul în care Casa Județeană de Pensii va respinge cererea de

pensionare, aceasta va rămâne și fără serviciu și fără pensie.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâta Curtea de Apel Bacău, prin cererea de apel solicitând și

suspendarea executării sentinței până la soluționarea apelului, în temeiul art.

999 alin. (2) din Legea nr. 134/2010.

În motivarea cererii

de suspendare, pârâta a arătat că executarea sentinței apelate ar avea drept

consecință menținerea în activitate a unui grefier ce va exercita atribuții

specifice activității de judecată, deși raportul său de serviciu a încetat de

drept, determinând și plata drepturilor salariale, în condițiile în care

ordonatorul principal de credite, Ministerul Justiției, a comunicat că nu este

posibilă menținerea în activitate. Recuperarea drepturilor salariale în

condițiile în care grefierul va exercita atribuții specifice funcției nu va fi

posibilă, astfel că, prin executarea sentinței, apelantei i se va cauza o

pagubă ce nu se va putea repara.

Prin Încheierea de

ședință din 9 octombrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis

cererea de suspendare a executării Sentinței nr. 819/C din 29 august 2013 a

Tribunalului Neamț, secția I civilă formulată de către pârâtă.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, în cazul pensiei pentru limită

de vârstă fără reducerea vârstei de pensionare, încetarea de drept a

raporturilor de muncă nu este condiționată de emiterea în prealabil, de către

Casa Județeană de Pensii a deciziei de pensie, ci doar de îndeplinirea

cumulativă, de către salariat, a condițiilor de vârstă standard și a stagiului

minim de cotizare, constatare ce se poate realiza și de către angajator, astfel

cum s-a întâmplat în cauză.

Curtea de Apel Bacău

a mai reținut că menținerea efectelor sentinței apelate face imposibilă

declanșarea de îndată a procedurilor legale pentru ocuparea, într-un termen

optim, a posturilor vacante de grefier la Tribunalul Neamț, fapt ce ar avea, în

mod cert, consecințe negative asupra activității acestei instanțe.

Împotriva acestei

încheieri a declarat apel, reclamanta E.M., arătând că, în mod nelegal, i-a

fost respinsă cererea de amânare pe care o formulase pentru termenul la care

s-a instanța de judecată s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a

executării și că, prin soluția adoptată și argumentele expuse, instanța a

procedat, în fapt, la o prejudecare a fondului.

Mai arată că, după

îndeplinirea condițiilor invocate de către apelantă, a fost menținută în

activitate o perioadă de 2 ani, fără a se pune în discuție urgența eliberării

sale din funcție până la acest moment, timp în care a beneficiat de

recunoașterea drepturilor salariale, acordarea unor sporuri de fidelitate, etc.

Prin Normele de

aplicare a Legii nr. 263/2010 privind legea pensiilor, aprobate prin art. 74

din H.G. nr. 257 din 20 martie 2011 se stabilește că „cererea de pensionare,

însoțită de actele doveditoare, se depune la casa de pensii competentă

teritorial în funcție de domiciliul solicitantului, începând cu data

îndeplinirii condițiilor de pensionare. Drepturile de pensie se stabilesc de la

data depunerii dosarului la Casa Județeană de pensii”. Prin suspendarea

Sentinței civile nr. 819/C din 28 septembrie 2013 a Tribunalului Neamț apare

problema datei aplicării deciziei emisă de angajator, prin care s-a dispus

eliberarea reclamantei din funcție începând cu 1 septembrie 2013, în sensul că

acesteia nu i se va putea calcula pensia de la data menționată.

Analizând cererea,

Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la cadrul

legal aplicabil, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 996 alin. (1) NCPC,

ordonanța este provizorie și executorie. Conform art. 448 alin. (1) pct. 10 și

alin. (2) NCPC hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept, executarea

având un caracter provizoriu, în orice caz în care legea prevede că hotărârea

este executorie. În baza art. 450 NCPC în apel poate fi solicitată suspendarea

executării provizorii, în alin. (3) al acestui articol, prevăzându-se că, la

judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispozițiile art. 718 alin. (6)

NCPC. Potrivit acestor dispoziții, la care norma care reglementează procedura

de suspendare a executării provizorii în apel, face trimitere, încheierea

asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.

Tot în materia

suspendării, este aplicabil și art. 484 NCPC, care dispune că, în situația în

care se formulează, în recurs, o cerere de suspendare a executării hotărârii

recurate, aceasta se soluționează prin încheiere motivată definitivă.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește normele de competență, se constată că, potrivit disp. art. 97

NCPC Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri precum și orice alte

cereri date prin lege în competența sa.

În această materie,

art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară

prevede că "secția I civilă, secția a II-a civilă și, secția de contencios

administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă

recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor

hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate

împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice

natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost

întrerupt în fața curților de apel”. În ceea ce privește completele de

judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege, „Completele de judecată

se compun din 3 judecători ai aceleiași secții”.

Coroborând

dispozițiile legale incidente, menționate anterior și aplicând cu prioritate

normele imperative ce guvernează materia competenței materiale, Înalta Curte

apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Deși potrivit art.

718 alin. (6) C. proc. civ. încheierea asupra suspendării executării se poate

ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că

încheierea ce face obiectul controlului judiciar în speță este pronunțată, în

faza procesuală a apelului, de către Curtea de Apel.

Se constată totodată

că, în reglementarea dispozițiilor NCPC și ale Legii nr. 303/2004, menționate

anterior, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii

aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile

procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de

posibilitate.

Pentru a judeca,

potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 NCPC, orice alte cereri date prin lege în

competență, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina

Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, în economia textelor de lege, nu

există o prevedere care să confere expres Înaltei Curți competență în

soluționarea apelului împotriva încheierii dată de Curtea de Apel într-o cerere

de suspendare a executării unei hotărâri.

În consecință, deși

potrivit dispozițiilor legale citate anterior, hotărârea de suspendare a

executării provizorii, pronunțată în apel, este atacabilă separat cu apel, în

situația particulară în care această hotărâre a fost pronunțată de către Curtea

de Apel, ea devine o hotărâre definitivă, cu un regim juridic ce poate fi

asimilat celui reglementat de art. 484 NCPC, nefiind susceptibilă de apel, apt

a fi judecat la instanța imediat superioară, când aceasta este Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Pentru aceste

considerente, calea de atac intitulată „apel” formulată de E.M. împotriva

împotriva Încheierii de ședință din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău,

secția I civilă, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Respinge, ca

inadmisibil, apelul declarat de reclamanta E.M., împotriva Încheierii din 9

octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1526/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 444/C/2013 pronunțată de Tribunalului Neamț a fost admisă contestația formulată de contestatoarea C.E. în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Neamț și, în
ÎCCJ 2013-10-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4641/2013
Asupra cererii de față, constată: Prin Sentința civilă nr. 74 din 24 ianuarie 2012 a Tribunalului Neamț s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț și s-a anulat decizia de rev
ÎCCJ 2013-10-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4468/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 august 2011, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, ca prin hotărârea judecătoreas
ÎCCJ 2013-04-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5154/2013
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iunie 201
ÎCCJ 2012-09-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5191/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 3 920/103/2011, reclamanta I.V. a chemat în judecată pe pârâții Casa județeană de pensii
Sursă