ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4533/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 11 februarie 2011, în Dosarul nr. 613/112/2011, contestatorul T.I., reprezentat de S.C.M.D.R.R.

- Județul Bistrița-Năsăud a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și Internelor și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrațiilor și Internelor și menținerea deciziei din 18 octombrie 1988 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea intimaților la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, cu obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente, până la data plății efective a pensiei inițiale și suspendarea plății pensiei reduse ca urmare a recalculării.

Prin Sentința nr. 1775/F din 3 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 613/112/2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, în urma invocării din oficiu a excepției de necompetență teritorială privind soluționarea cauzei, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Instanța a constatat, raportat la obiectul cauzei, ca fiind incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care prevăd că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, instanța competentă se stabilește potrivit dispozițiilor Legii nr. 19/2000, care era în vigoare la data emiterii deciziei contestate, respectiv la data de 27 decembrie 2010, întrucât, abia de la data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, lege care nu poate retroactiva, întrucât ar încălca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție. Totodată, dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, reglementează competența teritorială a instanțelor judecătorești, care stipulează faptul că cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Prin Sentința civilă nr. 5216 din 22 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 683931312011, Tribunalul București a admis excepția necompetentei teritoriale invocată din oficiu și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, reținând că dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, stipulează faptul că cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

A mai considerat faptul că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde norme de competență este înlocuită cu o altă lege specială, care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se face aplicarea noii legi, competența fiind cea stabilită la data intrării ei în vigoare. Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului, pensionar la data de 12 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000 privind sistemul unitar de pensii publice.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ. Constatând intervenit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 din C. proc. civ., în vederea soluționării acestuia, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are ca obiect contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 12 februarie 2011. La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și asigurări sociale, care, în art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 12 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS