ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4533/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 11 februarie 2011, în Dosarul nr.

613/112/2011, contestatorul T.I., reprezentat de S.C.M.D.R.R. - Județul

Bistrița-Năsăud a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul

Administrației și Internelor și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și

Internelor, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010,

emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrațiilor și Internelor și

menținerea deciziei din 18 octombrie 1988 privind calcularea pensiei de

serviciu, obligarea intimaților la plata diferenței dintre pensia de serviciu

stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr.

119/2010, de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei

inițiale, cu obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente, până la data

plății efective a pensiei inițiale și suspendarea plății pensiei reduse ca

urmare a recalculării.

Prin Sentința nr.

1775/F din 3 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 613/112/2011, Tribunalul

Bistrița-Năsăud, secția civilă, în urma invocării din oficiu a excepției de

necompetență teritorială privind soluționarea cauzei, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de

prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale.

Instanța a constatat,

raportat la obiectul cauzei, ca fiind incidente dispozițiile art. 7 din Legea

nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care prevăd

că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și

contestare a pensiilor recalculate este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Astfel, instanța

competentă se stabilește potrivit dispozițiilor Legii nr. 19/2000, care era în

vigoare la data emiterii deciziei contestate, respectiv la data de 27 decembrie

2010, întrucât, abia de la data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea

nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, lege care nu poate

retroactiva, întrucât ar încălca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Totodată,

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii

și alte drepturi de asigurări sociale, reglementează competența teritorială a

instanțelor judecătorești, care stipulează faptul că cererile îndreptate

împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Prin Sentința civilă

nr. 5216 din 22 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 683931312011, Tribunalul

București a admis excepția necompetentei teritoriale invocată din oficiu și a

declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bistrița-Năsăud, reținând că dispozițiile art. 154 din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, stipulează faptul că

cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a

fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

A mai considerat

faptul că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar când o lege

specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde norme de

competență este înlocuită cu o altă lege specială, care face trimitere la

normele de competență din legea abrogată, se face aplicarea noii legi, competența

fiind cea stabilită la data intrării ei în vigoare.

Decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr.

119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul

contestatorului, pensionar la data de 12 februarie 2011, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000 privind

sistemul unitar de pensii publice.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc.

civ.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.

21 și art. 22 din C. proc. civ., în vederea soluționării acestuia, a înaintat

cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are ca obiect contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii din

cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 12 februarie 2011.

La data emiterii

deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și asigurări sociale, care, în art. 156 prevedea că "Cererile

îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări

Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 12 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate

împotriva Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat

în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data

sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul

reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la

domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS