ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1075/2014

Asupra recursului

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 683 din 7

iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 5279/30/2013, Tribunalul Timiș a respins contestația

în anulare formulată de contestatorui A.L. împotriva deciziei civile 73 din 16

ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 30221/325/2011*, în

contradictoriu cu intimații B.C., B.F., B.M. și B.M.A., decizia tribunalului fiind

irevocabilă.

Împotriva acestei

decizii irevocabile a formulat recurs contestatorul A.L.

Prin decizia civilă

nr. 972/R din 24 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, recursul

a fost respins ca inadmisibil.

Împotriva acestei

hotărâri, de asemenea irevocabile, contestatorul A.L. a formulat dinnou recurs,

prin care a reiterat aceleași aserțiuni care se regăsesc și în memoriul aferent

primului recurs și a contestației în anulare, susținând că a fost supus unui abuz

de putere săvârșit de completul de recurs, cu încălcarea legii civile și penale

și a Constituției, abuzul de funcție, că a fost privat de dreptul de a avea o judecată

echitabilă în mod public, înfăptuită de o instanță independentă și imparțială, într-un

termen rezonabil, i-a fost negarea dreptul de proprietate, s-a înscenat legalitatea

repartizării dosarului, instanțele au refuzat să se pronunțe asupra unor probe pe

fond, iar instanța de recurs și-a încălcat obligația de a se pronunța asupra tuturor

motivelor de recurs.

De asemenea, s-a

invocat și faptul că instanța avea obligația de a verifica extrasul de carte funciară,

cu referiri la Legile nr. 10/2001, nr. 112/1995 și nr. 213/1998, dar și pe aceea

de a aprecia asupra calității procesuale active și pasive.

De asemenea, recurentul

a arătat și faptul că suspectează săvârșirea unor fapte de natură penală.

Intimații, deși

legal citați, nu au formulat întâmpinări în cauză, iar recurentul a lipsit de la

dezbateri, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Înalta Curte,

la termenul din 28 martie 2014, a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității

recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137

alin. (1) C. proc. civ., pe care o va admite pentru considerentele care succed:

Prin dispozițiile

art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților procesului

civil exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite

de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

părții interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii

procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții

decât cele stabilite în mod imperativ de lege, prin norme de ordine publică.

Potrivit dispozițiilor

art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe

cu activitate jurisdicțională; pe de altă parte, conform art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă căilor de atac prevăzute

de lege pentru hotărârea atacată; în plus, art. 377 alin. (2) C. proc. civ. dispune

că hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Față de aceste

dispoziții procedurale, rezultă că recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile

prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva unei hotărâri

a unei instanțe de recurs în soluționarea unei contestații în anulare este, de asemenea,

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

În speță, decizia

atacată este o hotărâre prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat

împotriva unei hotărâri a unei instanțe de recurs în soluționarea unei contestații

în anulare, motiv pentru care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct.

5 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului,

pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ.

Această concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, drept ce se epuizează

chiar prin exercițiul lui, astfel că o persoană nu se poate judeca de mai multe

ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații

decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalității

acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Întrucât hotărârea

ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă,

conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță

de recurs în soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri a unei instanțe

de recurs în soluționarea unei contestații în anulare, recursul declarat împotriva

ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin.

(1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul A.L. împotriva deciziei nr. 972/R din 24 iulie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 28 martie 2014.