ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 203/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1793 din 27 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva Sentinței nr. 56/F/CA din 31 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Casa Județeană de Pensii Sibiu. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență că nu există discriminare între reclamant și o altă categorie socială aflată în aceeași situație de fapt ca și acesta, împrejurarea că legiuitorul nu a dat efect retroactiv unor dispoziții legale care se aplică în cazul persoanelor ce se pensionează după data adoptării unui act normativ neconstituind discriminare în sensul O.G.

nr. 137/2000, întrucât potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Prin urmare, instanța de control judiciar a constatat că situațiile la care a făcut referire recurentul-reclamant sunt diferite, respectiv ele sunt determinate de aplicarea a două legi diferite, în funcție de data pensionării, așa încât nu se poate reține existența discriminării. Cu privire la cererea privind cheltuielile de judecată solicitate de către Casa Județeană de Pensii Sibiu, Înalta Curte a reținut că reclamantul a chemat în judecată Consiliul Național de Combatere a Discriminării pentru anularea Hotărârii adoptată de acest consiliu, astfel că, în acest context, că limitele determinate de reclamant privesc numai această parte.

Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2011 recurentul-reclamant R.I. a solicitat lămurirea înțelesului dispozitivului Deciziei nr. 1793 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul de a se preciza dacă instanța de recurs a respins cererea pârâtei Casa Județeană de Pensii Sibiu de acordare a cheltuielilor de judecată cu privire la toate cheltuielile solicitate de aceasta, în ambele faze procesuale (fond și recurs), sau doar cu referire la cele din recurs. Prin Încheierea din 7 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de recurentul-reclamant R.I.

și a lămurit dispozitivul Deciziei nr. 1793 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că "Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Casa Județeană de Pensii Sibiu pentru cheltuielile solicitate în recurs" Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență că neclaritatea invocată de autorul cererii de lămurire există cu privire la respingerea cheltuielilor de judecată solicitate de Casa Județeană de Pensii Sibiu, în sensul de a se preciza dacă instanța de recurs a respins cererea pârâtei de a se acorda cheltuielile de judecată în ambele faze procesuale, respectiv fond și recurs.

Prin urmare, Înalta Curte a lămurit dispozitivul Deciziei nr. 1793 din 27 martie 2009, lămurind aspectul cheltuielilor de judecată respinse doar în calea de atac a recursului, nu și în privința cheltuielilor de judecată cerute de pârâtă la judecarea pricinii în fond, capăt de cerere ce nu a format obiectul recursului. Prin cererea înregistrată la data de 5 ianuarie 2012, recurentul-reclamant R.I. a solicitat lămurirea înțelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 184/57/2008, în sensul de a se preciza că este respinsă cererea formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate atât la fond cât și în recurs.

În motivarea cererii, recurentul-reclamant susține, în esență, că în cauză nu se poate constata culpa sa procesuală față de Casa Județeană de Pensii Sibiu, întrucât această parte a fost introdusă în cauză, din oficiu, de către instanță. În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281 1 și 281 3 C. proc. civ. Prin Încheierea nr. 279 din 20 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de R.I., privind lămurirea înțelesului dispozitivului Încheierii din 7 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - SCAF ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că, chiar dacă, prin cererea formulată, petentul solicită lămurirea înțelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011, această cerere nu privește aspectele prevăzute de art. 281 1 din C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ.: "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice." Prin Decizia nr. 1793 din 27 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de R.I. și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Casa Județeană de Pensii Sibiu. Înalta Curte a constatat că potrivit art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ, ceea ce este susceptibil de lămurit este doar dispozitivul încheierii din 7 octombrie 2011, iar din dispozitivul încheierii a cărei lămurire s-a solicitat, s-a constatat că acesta este clar.

Față de soluția pronunțată de instanța de recurs, respectiv de respingere a recursului formulat de R.I. ca nefondat, s-a constatat că instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei, situația de fapt stabilită de prima instanță nefiind schimbată în urma analizei materialului probator cu ocazia judecării recursului, astfel că în mod corect prin Încheierea din 7 octombrie 2011 s-a lămurit înțelesul dispozitivului Deciziei nr. 1793 din 27 martie 2009 în sensul că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Casa Județeană de Pensii Sibiu a fost respinsă pentru cheltuielile solicitate în recurs. Contestația în anulare formulată de R.I. Împotriva încheierii nr. 279 din 20 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare contestatorul R.I., invocând în drept dispozițiile art. 317 alin. (1) teza I C. proc.

civ. În motivare, contestatorul a arătat că nu a fost citat când s-a soluționat cererea privind lămurirea înțelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, apreciind că, întrucât procedura de citare nu a fost îndeplinită cu acesta potrivit cerințelor legii, se impune admiterea contestației în anulare, anularea încheierii atacate cu consecința rejudecării cauzei. Examinând decizia atacată prin prisma motivului prevăzut de art. 317 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de față este fondată pentru argumentele prezentate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Potrivit dispozițiilor art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților. Așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior menționate, în cauza de față citarea era obligatorie.

Pentru a exista motiv de contestație în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care ulterior uzează de această cale extraordinară de atac, deoarece nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura de citare este sancționată cu nulitatea relativă care poate fi invocată numai de partea lezată. Astfel, de nelegala citare se poate plânge numai partea care, din această cauză, nu a fost prezentă în instanță și nu a avut cum să-și formuleze apărările. În speță, se constată că pentru termenul de judecată din 20 ianuarie 2012, când a fost soluționată cererea privind lămurirea înțelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, R.I.

nu a fost citat. Nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura de citare este sancționată cu nulitatea relativă care poate fi invocată numai de partea lezată. Contestatorul invocă o astfel de neregulă procedurală în ceea ce-l privește. Așa fiind, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este admisibilă, întrucât potrivit art. 317 alin. (1) teza I, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestației în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 319 și 320 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare și va anula încheierea nr. 279 din 20 ianuarie 2012 și rejudecând cauza va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de R.I.

privind lămurirea înțelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de R.I. împotriva încheierii nr. 279 din 20 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Anulează Încheierea nr. 279 din 20 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 184/57/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție - SCAF și rejudecând cauza respinge ca inadmisibilă cererea formulată de R.I. privind lămurirea înțelesului dispozitivului încheierii din 7 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - SCAF. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013. Procesat de GGC - NN