ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 608/2014

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 28 octombrie 2010 și modificată la 19

ianuarie 2011,

reclamanții

A.C., B.I., B.R., B.V., C.V., C.I., C.T., C.R., C.S., D.I., D.C., F.C., G.L., G.G.,

G.M., G.E., B.H.C.M., K.E., K.I.I., L.E.J., M.D., M.A., M.S., M.D., N.D.O., N.O.,

O.A., O.I., P.M., P.M.A., P.R.C., R.R., S.A., S.M., S.M.A., S.D., S.J., T.M. și

U.I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrațiilor și Internelor și

Instituția Prefectului județul Covasna, au solicitat să se constate că sunt supuși

unui tratament discriminatoriu, determinat de refuzul primului pârât de a achita

sumele și dobânda legală aferente suplimentului postului și treptei de salarizare

prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 1

ianuarie 2004 și pe viitor, conform hotărârii judecătorești irevocabile; obligarea

pârâților la achitarea despăgubirilor

menționate anterior, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de

bază, pentru fiecare dintre cele doua suplimente neacordate, începând cu 1

ianuarie 2004, cât și pentru viitor, ca măsură de înlăturare a tratamentului discriminatoriu

și înscrierea în carnetele de muncă a celor două suplimente; obligarea Ministrului

Administrațiilor și Internelor la emiterea actului administrativ prin care să repartizeze

creditele bugetare necesare achitării către reclamanți a despăgubirilor pretinse;

constatarea incompatibilității prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 cu cele ale art.

1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

ale art. 6 alin. (1) din acest act și, pe cale de consecință, pârâții să fie obligați

să achite despăgubirile pretinse, fără aplicarea procedurii de suspendare și de

eșalonare a plății, în cursul termenelor prevăzute de ordonanța de urgență.

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin

sentința nr. 104 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Covasna, definitivă și irevocabilă

prin decizia nr. 366/R din 19 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, s-a

dispus obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a Instituției

Prefectului județului Covasna la plata către reclamanți a suplimentului aferent

postului și a celui corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 1

ianuarie 2004 și pe viitor, la care s-a aplicat dobânda legală de la data nașterii

dreptului și până la data plății efective, cu consecința operării în carnetul de

muncă a acestor drepturi.

Cu toate acestea, pârâtul a înțeles să

nu respecte cele statuate prin hotărârea mai sus menționată, motivând că drepturile

solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999 sau în alte acte

normative subsecvente.

Din acest punct de vedere, reclamanții

au susținut constant că sunt discriminați, în raport cu alți funcționari publici

din alte județe, cărora le-au fost repartizate credite bugetare în vederea punerii

în executare a hotărârilor judecătorești prin care le-au fost recunoscute aceleași

drepturi salariale, situație care conduce la încălcarea dispozițiilor art. 2 din

Pactul Internațional al O.N.U. privitor la drepturile civile și politice, art. 7

din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și a celor prevăzute în O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea

și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Prin sentința nr. 47/F din 23 martie 2011,

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Prin sentința nr. 2327 pronunțata de secția

civilă a acestei instanțe la data de 5 iulie 2012

a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamanților, reținându-se că suplimentul de 25% din salariul de bază, acordat

de instanța de fond a fost înlăturat în recurs, de Curtea de Apel Brașov, motivat

de faptul că nu există dispoziții legale care să prevadă acest procent și nicio

altă grilă în baza căreia să poată fi determinate aceste sporuri.

Din perspectiva discriminării invocate

de reclamanți, instanța a constatat că, deși titlul executoriu emis de Tribunalul

Dâmbovița este parțial identic la nivelul dispozitivului său cu titlul executoriu

de care se prevalează reclamanții, la dosarul cauzei nu există niciun înscris care

să probeze, în mod indubitabil, că Ministerul Administrațiilor și Internelor și

Instituția Prefectului județului Covasna au repartizat și pus în plată, chiar și

eșalonat, către funcționarii publici angajați, sume de bani provenind din contravaloarea

celor două suplimente, motiv pentru care s-a considerat că nu se pune problema aplicării

unui tratament diferit față de alți colegi din țară.

În

acest context, reținându-se inexistența discriminării reclamanților,

instanța de fond a decis că nu pot fi acordate despăgubiri, iar în carnetele de

muncă nu poate fi operat un supliment al cărui procent nu este indicat în hotărâri

judecătorești sau în acte normative.

Cu privire la incompatibilitatea dintre

dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului,

afirmată de reclamanți, instanța a constatat că, din moment ce acestora nu li s-a

recunoscut un drept de creanță sub forma despăgubirilor, este de prisos să se procedeze

ia o asemenea analiză.

Prin decizia nr. 50/Ap din data de 7 iunie

2013, Curtea de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de munca și

asigurări sociale, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate

de intimatul Ministerul Afacerilor Interne, prin ministrul R.S., cererea de calificare

a căii de atac, precum și apelul declarat de reclamanți, menținând sentința atacată.

În ceea ce privește cererea de calificare

a căii de atac, instanța a reținut că primul capăt al acțiunii deduse judecății

îl constituie despăgubiri rezultate din discriminare, care se judecă potrivit regulilor

dreptului comun, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1

lit. b) C. proc. civ., calea de atac fiind apelul, conform prevederilor art. 282

alin. (1) din aceiași act normativ.

Referitor la excepția lipsei calității

procesuale pasive a ministrului afacerilor interne, R.S., instanța a reținut că

acesta a fost chemat în judecată în calitate de reprezentant al pârâtului Ministerului

Afacerilor Interne și nu în nume propriu.

Pe fondul cauzei, s-a constatat că, din

analiza cererii de chemare în judecată, nu rezultă indicarea unui criteriu concret

de discriminare, care să atragă aplicabilitatea O.G. nr. 137/2013, ci se urmărește,

practic, executarea sentinței nr. 104/2009 a Tribunalului Covasna, prin obligarea

pârâților la plata unei despăgubiri constând în drepturi salariale, într-o tranșă

unică, fără aplicarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 71/2009.

Din perspectiva acestui act normativ, modalitatea

de executare nu reprezintă un criteriu de discriminare și nici nu poate sta la baza

unor despăgubiri în acest sens, din moment ce sumele cuprinse în titlul executoriu

de care se prevalează reclamanții se vor actualiza cu indicele prețurilor de

consum indicat de Institutul Național

de Statistică, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 71/2009.

Aspectul potrivit căruia alți funcționari

din țară au încasat o parte din drepturile salariale, nu constituie motive de discriminare

care să justifice obținerea unui nou titlu executoriu pentru aceleași pretenții,

împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, în termenul legal, întemeiat,

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivare s-a arătat că instanța, soluționând

cauza, a ignorat efectul devolutiv al apelului, nesupunând analizei toate motivele

invoeaie de reclamanți în cererea de apel, limitându-se doar la stabilirea unei

discriminări în privința acestora.

Totodată, criticiie formulate au vizat

greșita aplicare a legii de către instanță, care a omis să rețină refuzul pârâților

de a achita drepturile saiariale cuvenite reclamanților, deși sentința nr. 104/2009

a Tribunaiuiui Covasna esle executorie, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Raportat la acest aspect, recurenții au

susținut că sunt discriminați și că se află în situația în care hotărârea judecătorească

mai sus menționată urmează a fi lipsită de efecte juridice.

Examinând recursul în raport de excepția

nelegalei alcătuiri a completului de judecată invocată din oficiu, Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 1

C. proc. civ., „modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate, când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor

legale”.

În speță, prin acțiunea promovată în cauză,

reclamanții au solicitai acordarea sumelor corespunzătoare suplimentului postului

și a treptei de salarizare, recunoscute prin sentința nr. 104 din 3 februarie 2009

a Tribunalului Covasna, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 366 din 19

mai 2009 a Curții de Apel Brașov, precum și constatarea situației discriminatorii

în care se află, în comparație cu alți colegi ai lor din alte județe, pentru care

a fost consiituit un buget în scopul achitării acestor sume.

Din această perspectivă, litigiul dedus

judecății izvorăște dintr-un raport de muncă întrucât reclamanții, funcționari publici

în cadrul Instituției Prefectului județului Covasna, au obținut recunoașterea drepturilor

invocate în cererea de chemare în judecată, începând cu data de 1 ianuarie 2004

până la încetarea relațiilor de serviciu sau până la apariția unor noi dispoziții

legale.

Prin urmare, legislația aplicabilă prezentului

litigiu este cea prevăzută de dispozițiile speciale în materia conflictelor de muncă.

Cauza de față a fost soluționată în fond

de Tribunalul Covasna, secția civilă, în favoarea căreia și-a declinat competența

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, inițial învestită.

La data pronunțării sentinței, respectiv

5 iulie 2012, calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011

privind dialogul social, care guverna raporturile de muncă, în forma în vigoare

la acea dată, era recursul.

Ulterior, actul normativ menționat a suferit

modificări și în ceea ce privește calea de atac care poate fi promovată în conflictele

de muncă, prin adoptarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Având în vedere că norma juridică civilă

acționează numai pentru viitor, noile prevederi nu operează în cauză, întrucât

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 stipulează că dispozițiile cuprinse în noul

C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea

în vigoare a acestora.

Prin prisma considerentelor menționate,

calea de atac a recursului rămâne câștigată și chiar dacă reclamanții au intitulat-o

în mod eronat apel, instanța de control judiciar, în exercitarea rolului activ,

conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea obligația de a da o corectă calificare

acesteia, cu respectarea dispozițiilor art. 84 din același act normativ.

Pe cale de consecință, soluționând calea

de atac formulată împotriva sentinței, ca fiind apel și nu recurs, instanța a pronunțat

decizia într-o compunere nelegală, de doi judecători.

Constatând astfel că s-au încălcat normele

legale imperative privind compunerea instanței și s-a calificat eronat calea de

atac, Înalta Curte, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., va

admite recursul și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) din același act normativ

va casa decizia și va trimite cauza la Curtea de Apei Brașov, spre competentă soluționare,

ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții

A.C., B.I., B.R., B.V., C.F., C.I., C.T., C.R., C.S., D.I., D.C., F.C., G.L., G.G.,

G.M., G.E., B.H.C.M., K.E., K.I.I., L.E.J., M.D., M.A., M.S., M.D., N.D.O., N.O.,

O.A., O.I., P.M., P.M.A., P.R.C., R.R., S.A., S.M., S.M.A., S.D., S.J., T.M., U.I.

împotriva deciziei nr. 50/Ap din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare

Ia Curtea de Apei Brașov, ca instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

20 februarie 2014.