ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 511/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 16.05.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării anularea în parte a Deciziei nr. 25/DEFA/06.02.2017 emisă de Curtea de Apel Brașov, în ce privește valoarea de referință sectorială de 405 precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia, emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Tribunalului Covasna, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție începând cu data de 16.01.2014; emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul aceluiași tribunal prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09.04.2017 conform Legii nr. 71/2015 plus 10% începând cu 01.12.2015, conform Legii nr. 293/2015, obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a drepturilor, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 4910 pronunțată în data de 13 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Justiției ca neîntemeiate, respins excepțiile tardivității acțiunii și prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiate, a admis acțiunea precizată astfel cum a fost formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a anulat parțial Decizia nr. 25/DEFA/06.02.2017 emisă de pârâta Curtea de Apel Brașov și a obligat pârâta să emită pentru toți reclamanții o nouă Decizie de salarizare începând cu data de 09.04.2015 potrivit disp. art. 1 alin. (5) indice 1 și art. 5 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modif. prin Legea nr. 71/2015, respectiv potrivit disp. art. 3 indice 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 cu referire la disp. Legii nr. 293/2015, în sensul stabilirii drepturilor salariale prin aplicarea în mod corespunzător a salariului de bază, a procentelor, a claselor de salarizare și a sporurilor care fac parte potrivit legii din salariul brut lunar, la nivelul maxim prevăzut de lege pentru funcții similare, pentru aceleași condiții de studii, vechime și condiții de muncă, prin raportare la valoarea de referință sectorială 405 aflată în plată în cadrul familiei ocupaționale "justiție" începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.12.2015 și, respectiv 445,5, ulterior acestei date, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și al cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, de confidențialitate și pentru condiții deosebite de muncă, cuvenite, a obligat pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna să plătească fiecăruia dintre reclamanți, pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a drepturilor prin emiterea noii Decizii de salarizare a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective și a obligat pârâtul Ministerul Justiției să avanseze pârâtei Curtea de Apel Brașov sumele necesare plății drepturilor salariale restante ale reclamanților.

Împotriva sentinței civile nr. 4910 pronunțată la 13 decembrie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna au susținut că începând cu 09.04.2015, pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor și parchetelor nu se afla în plată un salariu care să fie calculat cu aplicarea valorii de referință sectorială de 405 RON, condiție expres prevăzută de Legea nr. 71/2015.

Precizează că personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Brașov și instanțelor din jurisdicție au beneficiat de drepturi salariale stabilite prin aplicarea valorii de referință 405 (cu aplicarea majorării de 10% asupra salariului de bază brut) începând cu data de 01.10.2016, în acest sens fiind emisă, la nivelul ordonatorului secundar de credite, decizia nr. 25/DEFA/06.02.2017. Ulterior, stabilirea individuală a drepturilor salariale ale personalului auxiliar de specialitate și conex conform valorii de referință 405 (și a majorării de 10%), s-a realizat prin acte administrative individuale, fiind aplicată o modalitate uniformă de calcul al salariului, metodă adoptată prin hotărârea nr. 37/05.04.2017 a Colegiului de conducerea al Curții de Apel Brașov.

Din verificările efectuate s-a constatat că valoarea de referință sectorială de 405 se afla în plată, pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu data de 01.10.2016. Având în vedere că această dată a fost stabilită ca cel mai îndepărtat moment când personalul în cauză a beneficiat efectiv de salariu calculat prin aplicarea valorii de referință sectorială de 405, la nivelul Curții de Apel Brașov și a instanțelor din jurisdicție s-a decis ca drepturile salariale ale personalul auxiliar de specialitate și conex să fie uniformizate, pentru funcții identice de studii, vechime în muncă și specialitate, în raport cu data de 01.10.2016.

Ministerul Justiției a precizat că în mod nefondat, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive în considerarea calității de ordonator principal de credite, potrivit art. VII din H.G. nr. 652/2009, întrucât in litigiile dintre salariați și angajatori, având ca obiect drepturile salariale solicitate de acestia, ordonatori principali de credite nu au calitate procesuală pasivă, întrucât raportul juridic existent între ordonatorii de credite nu este rezultatul unui raport-juridic de muncă.

Pe fondul cauzei a susținut că începând cu data de 1 august 2016 se poate vorbi de raportarea salariilor/indemnizațiilor la un nivel maxim în plată.

A mai menționat că deciziile Curții Constituționale nu se aplică retroactiv, astfel că, stabilirea drepturilor salariale se poate face prin raportare la drepturile aflate în plată pentru aceeași categorie de personal și care îndeplinește aceleași condiții de vechime în funcție și muncă, în baza art. 3

1

din O.U.G. nr. x, pentru pretențiile care privesc perioada anterioară neexistând niciun ternei legal care să justifice pretinderea și plata de drepturi bănești suplimentare.

Ministerul Justiției a emis recomandarea nr. 18/43067114.06.2017, comunicată curților de apel în vederea alinierii la nivelul maxim de salarizare stabilit în cadrul autorității judecătorești, atât la nivelul curților de apel, cât și al Ministerului Public și eliminarea posibilităților de diferențiere și discriminare salarială pentru persoane având aceeași funcție și care îndeplinesc aceleași condiții de studii și vechime în muncă și în specialitate.

Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzii penalizatoare, consideră că aceasta nu are temei legal având în vedere că pentru sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 11 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 (în ale căror prevederi se încadrează calea de atac), Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției sunt nefondate, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu verificarea legalității Deciziei nr. 25/DEFA/06.02.2017 emisă de Curtea de Apel Brașov, în ce privește valoarea de referință sectorială de 405 precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia, emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Tribunalului Covasna.

Prima instanță a admis acțiunea reclamanților, apreciind printre altele că recunoașterea drepturilor salariale de la data de 09.04.2015, care corespunde datei intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, a fost confirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 23 pronunțată în dosarul nr. x/2016 prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției au declarat recurs apreciind soluția ca fiind nelegală și netemeinică, recursuri ce vor fi analizate împreună întrucât cuprind argumente similare, iar aceste părți au aceeași poziție procesuală.

În prealabil, Înalta Curte va respinge critica recurentului-pârât Ministerul Justiției vizând greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât, astfel cum și judecătorul fondului a precizat, acesta are calitatea de ordonator principal de credite și obligația legală, potrivit H.G. nr. 652/2009 de a asigura fondurile necesare și repartizarea creditelor bugetare ordonatorilor secundari de credite.

Celelalte motive de recurs invocate au fost încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atunci când instanța a aplicat sau interpretat greșit normele de drept material, concret recurenții referindu-se la condițiile de admisibilitate stabilite de

Criticile de nelegalitate formulate de pârâți se referă, în esență, la greșita stabilire de către instanța de fond a indemnizațiilor de încadrare salarială cuvenite reclamanților, în raport de o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015. Ei au susținut că această valoare de referință nu putea fi luată în considerare anterior datei de 01.10.2016, motivat de inexistența în plată, în sistemul justiției, la data de 09.04.2015, a unei indemnizații calculate în raport de această valoare și de caracterul neretroactiv al Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate.

În ceea ce privește argumentul aplicării retroactive a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor din această hotărâre, forul constituțional a reținut că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin ele nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituțională a stabilit că efectul constatării neconstituționalității art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești (considerentul 32).

Prin urmare, însăși instanța de control constituțional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispozițiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituțional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătorești individuale întregii categorii profesionale și familii ocupaționale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităților constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Pe de altă parte, deciziile Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității unui text de lege sunt aplicabile, de la data publicării lor în Monitorul Oficial, tuturor litigiilor pendinte. Drept urmare, existența unor hotărâri judecătorești prin care se recunoaște un anume nivel al salarizării, începând cu 09.04.2015, sunt relevante în stabilirea nivelului maxim al salariului/indemnizației în plată.

Așadar, argumentele instituțiilor recurente sunt nefondate. În realitate, aplicarea unitară și generală a dispozițiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităților din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor și prin edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

În ceea ce privește data de la care se aplică valoarea de referință sectorială de 405 RON, Înalta Curte reține, că într-o serie de litigii au fost stabilite, cu caracter definitiv, drepturile salariale cuvenite pentru personalul auxiliar și conex din cadrul instanțelor de judecată prin raportare la această valoare de referință sectorială, cu începere de la data de 09.04.2015.

Totodată, prin dispozițiile art. 1 alin. (5)

1

din Legea nr. 71/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit obligația egalizării indemnizațiilor pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acelei autorități/instituții, dispoziții care, potrivit Deciziei nr. 23/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică și familiei ocupaționale "Justiție".

Prin urmare, începând cu data de 09.04.2015, reclamanții din prezenta cauză aveau dreptul de a beneficia de indemnizații brute de încadrare calculate în raport de valoarea de referință sectorială de 405 RON, în urma pronunțării unor hotărâri judecătorești definitive, fiind neîntemeiată susținerea pârâților în sensul că această indemnizație poate fi avută în vedere doar de la data de 01.10.2016, dată de la care a fost aplicată de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Consiliul Superior al Magistraturii în salarizarea personalului propriu. Argumentul pârâților nesocotește considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 749/2016, care a stabilit că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare (…) trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

Având în vedere că pârâții nu a emis la timp ordinul cu valoarea de referință sectorială prevăzută, prima instanță a reținut în mod corect că s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamanților.

Din această perspectivă, în cauză, se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Așadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât și posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuție (dobânda și indicele de inflație).

Prin urmare, toate criticile recurenților sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

În acest context, Înalta Curte concluzionează în sensul că valoarea de referință sectorială calculată nu respectă prevederile legale, fiind stabilită într-un cuantum inferior celui cuvenit reclamanților, motiv pentru care sentința recurată va fi menținută de instanța de control judiciar, consecutiv respingerii, ca nefondate, a recursurilor declarate de recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4910 din data de 13 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2021.