ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea De Apel Brașov, Tribunalul Covasna, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a acesteia în ceea ce privește valoarea de referință sectorială de 405, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia; emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar si conex din cadrul Tribunalului Covasna, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 16 ianuarie 2014; emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar si conex din cadrul Tribunalului Covasna, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015 plus 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015; obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-am fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 16 ianuarie 2014, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015 + 10% începând cu 01.12.2015) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2351 din 18 mai 2018, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Brașov, tardivității și a prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiate, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, a admis în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenienții BB., CC., DD., EE. și FF., a anulat în parte Decizia nr. 25/DEFA/06.02.2017 emisă de pârâta Curtea de Apel Brașov, în ceea ce îi privește pe reclamanți și intervenienți, a obligat pârâta Curtea de Apel Brașov să emită o nouă decizie cu privire la reclamanți și intervenienți, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, conform Legii nr. 71/2015, plus 10 %, începând cu 1 decembrie 2015, conform Legii nr. 293/2015, a obligat pârâții Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna să plătească fiecăruia dintre reclamanți și intervenienți, diferențele salariale pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a drepturilor prin emiterea noii Decizii de salarizare a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective și a obligat pârâtul Ministerul Justiției să aloce fondurile necesare plății sumelor rezultate, reprezentând drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Tribunalul Covasna și Curtea de Apel Brașov au declarat recurs. Recursurile sunt întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursurilor casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamanților ca rămasă fără obiect, respectiv ca neîntemeiată.

Soluția instanței de recurs Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes invocată din oficiu este întemeiată, motiv pentru care va admite excepția și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca rămas fără interes. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Covasna, aceștia solicitând aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în sensul recalculării indemnizației de încadrare, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței. Intervenienții au calitatea de specialiști IT în cadrul Tribunalului Covasna. Instanța de fond a constatat că refuzul pârâtei Curtea de Apel Brașov de soluționare favorabilă a cererii reclamanților și intervenienților are caracter nejustificat, aceasta interpretând în mod greșit dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 71/2015. Pretențiile reclamanților și-au găsit răspuns în cadrul dispozițiilor deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018 emisă de președintele Curții de Apel Brașov, act administrativ prin care salariile personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Brașov și circumscripție au fost stabilite raportat la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON începând cu 09.04.2015, majorată cu 10 procente de la 01.12.2015. Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenții nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca lipsite de interes.