ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 9 mai 2011, C.F. a

solicitat instanței - în contradictoriu cu Municipiul Vâlcea, Primarul

Municipiului Vâlcea și Consiliul local al Municipiului Vâlcea - anularea

parțială a Hotărârii nr. 27 din 7 aprilie 2011 emisă de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 255/1970 și obligarea pârâților la plata sumei de 8370 euro,

echivalent în lei, reprezentând despăgubiri pentru exproprierea imobilului

(garaj) situat în intravilanul municipiului Vâlcea, Aleea Olănești, zona 1 Mai.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că imobilul (garaj) a fost supus exproprierii alăturat

altor 26 de spații cu aceeași destinație, pentru construcția obiectivului „Pod

peste râul Olănești, în prelungirea străzii Carol I, inclusiv în legăturile cu

Calea lui Traian și strada Morilor” prin hotărârea contestată stabilindu-se o

despăgubire de 1664 euro, apreciată de reclamant ca „nedreaptă” și „nelegală”,

în condițiile în care nu a fost avută în vedere valoarea de piață a garajului,

cât și valoarea prejudiciului cauzat proprietarului, ce nu putea fi apreciată

decât în funcție de consecințele lipsirii de folosință și de valoarea de

înlocuire a imobilului.

Investit în primă

instanță, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința nr. 364 din 21

februarie 2012, a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva

Primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea și Consiliul local al Municipiului

Râmnicu Vâlcea, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate

procesuală pasivă.

A respins, totodată,

ca neîntemeiată, contestația formulată în contradictoriu cu intimatul Municipiul

Râmnicu Vâlcea.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență că garajul expropriat a fost

edificat de reclamant, pe terenul altei persoane, reclamantul cumpărând acest

spațiu, în anul 2003, conform mențiunii din cererea de chemare în judecată.

Pentru a se aprecia

un alt nivel al despăgubirii, conform cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, părții

contestatoare îi revenea sarcina să dovedească atât prejudiciul suferit, cât și

întinderea acestuia, obligație care nu a fost îndeplinită.

Legea stabilește clar

sintagma „imobile de același fel”, iar „prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în zonă trebuie să fie apreciat și dovedit ca fiind

cel mai probabil, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială cu o

acțiune prudentă, în cunoștință de cauză”.

În raportul de

expertiză întocmit în cauză, reține tribunalul, se propun valori calculate în

raport de media celor două rezultate (metoda costului standard și metoda indiciilor)

iar valoarea despăgubirilor pentru garaj - chiriile practicate pe piața din

Râmnicu Vâlcea.

Prima instanță, având

în vedere că cel în cauză nu a făcut dovada prețurilor cu care se vând pe piață

imobile de același gen, a înlăturat raportul de expertiză, apreciind că nu a

fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Instanța a apreciat

că nu se poate acorda o valoare probatorie anunțurilor publice existente în

ziar și pe internet pentru garaje cu alt potențial economic, dar și pentru

faptul că „partea contestatoare” nu a susținut că a închiriat garajul ce a fost

demolat, astfel că, în concret, nu a suferit niciun prejudiciu sub aspectul

lipsei de folosință și nu i se cuvine o astfel de despăgubire.

Or, câtă vreme nu s-a

susținut existența unui raport contractual și nu s-a dovedit că anterior

preluării a existat un contract de închiriere nu se poate acorda lipsa de

folosință raportată la chiria invocată în raportul de expertiză.

Paguba suferită de

cel expropriat nu trebuie să fie o pagubă eventuală, ipotetică, ci prejudiciul

efectiv încercat prin expropriere.

În speță, nu s-a

făcut nicio dovadă că datorită preluării garajului contestatorul nu a obținut

beneficiu, având în vedere destinația acestei proprietăți.

Ca atare, acordarea

despăgubirilor pentru lipsă de folosință în absența acestor dovezi ar echivala

cu o îmbogățire fără just temei a contestatorului, care ar obține unele

beneficii pe care, dacă garajul i-ar fi rămas, nu le-ar fi obținut și ar

reprezenta și o încălcare a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Potrivit art. 27 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai

mică decât cea oferită de expropriator”.

Conform probelor de

la dosar, despăgubirea a fost corect calculată, intimata având în vedere că

garajele au fost construite pe un teren protecție din mal - râul Olănești

(teren ce nu era proprietatea contestatorului), în baza autorizației de

construcție emise în 1981.

Or, conchide

tribunalul, contestatorul a cumpărat garajul în anul 2003 și avea cunoștință că

este o construcție pe terenul altei persoane, asumându-și astfel, riscul

exproprierii.

Apelul declarat de

contestator împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă care, prin decizia nr. 79 din 13 mai 2013, a schimbat în parte

sentința și pe cale de consecință l-a obligat pe intimatul Municipiul Râmnicu

Vâlcea să plătească suma de 14.400 lei, cu titlu de despăgubiri, către

contestator.

A menținut în rest

sentința.

L-a obligat totodată

pe intimatul pârât la plata sumei de 4.405 lei, către contestator, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că potrivit raportului

de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că valoarea de circulație a

garajului este de 14.400 lei, fiind utilizate trei metode de calcul care au

stabilit valori apropiate, urmare „reconcilierii” rezultatelor obținute.

Aceeași expertiză a

concluzionat că valoarea despăgubirii, calculată pe o perioadă de 10 ani, este

de 14.680 lei.

Instanța de control

judiciar a apreciat că la întocmirea expertizei, au fost avute în vedere

prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 precum și necesitatea utilizării unor

metode alternative de calcul, datorită stagnării pieței imobiliare și

neînregistrării de tranzacții în zonă.

Cât privește cel

de-al doilea capăt de cerere, vizând solicitarea reclamantului de a i se admite

acțiunea în desdăunare, s-a apreciat că pentru aceasta ar fi trebuit să se facă

dovada unui prejudiciu cert, determinat sau determinabil.

Or, se arată, reclamantul

nu a dovedit existența unui prejudiciu cert ci a făcut trimitere la un

prejudiciu eventual, ceea ce nu intră în criteriile stabilite expres prin

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În cauză, a declarat

recurs în termen legal, pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea, reprezentat legal

prin Primar care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de

la 1865, cu modificările ulterioare, aplicabil cauzei de față, critică

hotărârea dată în apel, după cum urmează:

- în mod greșit

instanța, cu încălcarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, a majorat

suma stabilită cu titlu de despăgubiri stabilită prin raportul de evaluare

realizat în procedura administrativă, raport care trebuia omologat întrucât

reflectă cel mai bine realitatea de pe piața imobiliară locală.

- garajul

proprietatea reclamantului, face parte dintr-un ansamblu de 27 garaje, în

sistem „baterie”, cu acoperiș și ziduri comune, realizate în baza aceleiași

autorizații de construire, situație în care suma stabilită ca despăgubire este

exagerată.

- din rapoartele de

evaluare aflate la dosar, chiar dacă valoarea de plecare este relativ

apropiată, diferențele apar în urma aplicării de către experți a unor

coeficienți de corecție nereali, valabili pentru garaje supraterane sau subterane,

situate în general în blocurile de locuințe, cu finisaje complete, care nu se

potrivesc cu situația garajelor ce fac obiectul prezentei cauze.

- greșit experții au

adăugat la valorile stabilite, T.V.A., deși operațiunea exproprierii nu se

pretează la adăugarea taxei pe valoarea adăugată.

- toate

neregularitățile semnalate, trebuie judecate în contextul în care terenul pe

care garajele se află, este proprietatea municipiului, situație juridică ce nu

a fost contestată.

Recursul se privește

ca nefondat, urmând să fie respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit

dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, instanța va hotărî, în concret,

asupra cuantumului despăgubirii, după primirea rezultatului expertizei și

compararea acestuia cu oferta și cu pretențiile formulate de părți.

Tot astfel, în

aprecierea acestui cuantum, trebuie avute în vedere și prevederile art. 26 ale

aceluiași act normativ, referitor la componentele acestei despăgubiri și

modalitatea de calcul.

În speță, așa cum

corect s-a reținut, exproprierea celor 27 de garaje (situate, în adevăr, pe

terenul proprietatea municipiului, respectiv pe amenajarea existentă pe malul

râului Olănești) s-a făcut pentru realizarea obiectivului de investiție „Podul

peste râul Olănești”, prin Hotărârea nr. 27 din 7 aprilie 2011, contestată,

stabilindu-se în favoarea reclamantului o despăgubire în cuantum de 1664 euro,

echivalentul în lei.

Expertiza efectuată

în apel, în acord cu prevederile art. 24 și 25 din Legea nr. 33/1994, la care

trimit prevederile Legii nr. 198/2004, „privind unele măsuri prealabile

lucrărilor de construcții de drumuri de interes național, județean și local” a

învederat instanței, că nu au fost individualizate contracte (și nici chiar

oferte) pe piața imobiliară, pentru imobile (garaje) de același fel, în

respectiva unitate administrativ teritorială.

Ca atare, s-au

folosit metode de evaluare alternative, cum sunt metoda coeficienților și a

prețurilor minimale stabilite de Biroul Notarilor Publici – „metoda costurilor segregate”

- care au utilizat Îndreptarul tehnic pentru evaluarea imediată la prețul

zilei, a costurilor elementelor și construcțiilor, publicat de „M.R.”

București, stabilindu-se că valoarea garajului proprietatea reclamantului este

de 14.400 lei.

Se constată că aprecierea

instanței de control judiciar, în legătură cu omologarea acestei expertize,

este corectă întrucât metoda coeficienților pornind de la valoarea de execuție

din devizul de lucrări, la care s-au aplicat indici de actualizare și

coeficienți de uzură, este în măsură să stabilească despăgubirea corectă

cuvenită reclamantului, întrucât reflectă cheltuielile suportate efectiv de

acesta pentru construirea garajului și este mai apropiată de prețurile de

vânzare stabilite de Camera Notarilor Publici, în lipsa unor tranzacții

efective.

Cât privește

susținerea recurentului, referitoare la necesitatea pronunțării unor soluții

„unitare” în legătură cu cele 27 de garaje expropriate, realizate în sistem

„baterie”, se constată că în Dosarul nr. 624/90/2011 al Tribunalului Vâlcea,

care a soluționat contestațiile formulate în legătură cu alte 23 de garaje, din

același ansamblu, urmare admiterii apelului și modificării în parte a

sentinței, s-au acordat despăgubiri apropiate ca valoare, față de suma reținută

prin decizia atacată, din prezenta cauză.

În plus, actele

dosarului atestă că garajul ce a aparținut reclamantului C.F., situat la

marginea „bateriei”, avea o suprafață mai mare decât a celorlalte (24,84 m.p.)

și era prevăzut cu un perete de cărămidă în care erau fixate 2 ferestre cu

tâmplărie metalică dublă, toc și ușă metalică din oțel, hidroizolație laterală

și în planșeu, ceea ce justifică diferența de valoare în raport cu celelalte

garaje.

Cât privește susținerea

vizând calcularea greșită de către experți a taxei pe valoarea

adăugată se observă că, dezvoltând cele trei metode alternative de calcul

(metoda costului standard, metoda indiciilor și metoda costului de

reconstrucție) experții au concluzionat unanim că valoare calculată, „nu

conține T.V.A., în sensul legislației fiscale în vigoare”.(a se vedea fila 63 -

Dosar nr. 2260/90/2011 al Curții de Apel București, secția I civilă).

Așa fiind, față de

cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 79 din 13

mai 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.