ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6438/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6438/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin încheierea din 10 septembrie 2012

pronunțată de Tribunalul București, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a fost sesizată Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate

a dispozițiilor art. 12

7

din H.G. 1707/2006, excepție

invocată de reclamantul G.I. în Dosarul nr. 76567/3/2011, în care se judecă cu

pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 7358/2/2012

din 28 septembrie 2012.

În motivarea

excepției de nelegalitatea, reclamantul a arătat că prevederile art. 12

7

din H.G. nr. 1707/2007 sunt nelegale, deoarece termenul de depunere al așa-zisei

opțiuni între calitatea de luptător remarcat si cea de urmaș de erou - martir

este nefuncțional, fiind vorba de data de 30 decembrie 2006 ca termen final de

depunere a opțiunii, iar H.G. nr. 1707/2007 este publicată în M. Of. nr. 8 din

5 ianuarie 2007, prevederile acesteia intrând în vigoare la data publicării în M.

Of., deci în 5 ianuarie 2007.

Reclamantul consideră

că prin stabilirea termenului de opțiune între cele două calități se

încalcă dispozițiile art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Reclamantul a invocat

și faptul că art. 12

7

din H.G. nr. 1707/2006 este nelegal,

întrucât contravine Legii nr. 341/2004 care atestă dubla calitate și care

nu cuprinde nici o prevedere potrivit căreia o calitate ar exclude cealaltă

calitate.

Prin întâmpinarea

depusă de pârâtul Guvernul României s-a solicitat respingerea excepției de

nelegalitate ca neîntemeiată.

de fond

Prin sentința civilă nr.

6657 din data de 21 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate formulată

de reclamantul G.I., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii a Municipiului

București și Guvernul României și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 12

7

din H.G. nr. 1707/2006.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 12

7

din H.G. nr. 1707/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice

de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care

au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004,

aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004

impune

obligația deținătorilor de certificate de revoluționar prin care

li s-au conferit mai multe calități dintre cele prevăzute de art. 3 din Legea

nr. 341/2004, să opteze pentru una dintre aceste calități. Însă, din

cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 341/2004, nu rezultă faptul că o

persoană nu poate deține decât o singură calitate de revoluționar

dintre cele prevăzute de lege.

Prima

instanță a observat că în lege nu există nici un articol care să prevadă că o

persoană nu poate deține decât un singur astfel de titlu, de unde rezultă

că, în situația în care o persoană îndeplinește condițiile pentru

eliberare a două astfel de titluri, nu există nici un impediment legal pentru

eliberarea acestor titluri, cum, de altfel, este situația reclamantului

care beneficiază atât de un titlu de ”urmaș-erou martir al Revoluției

Române din decembrie 1989”, cât și de titlul de ”luptător pentru Victoria

Revoluției din decembrie 1989”.

Curtea

a reținut că dispoziția art.

12

7

din H.G. nr. 1707/2006 care

obligă deținătorii a două titluri diferite de revoluționar să opteze

pentru unul dintre ele, contravine dispozițiilor Legii nr. 341/2004, fiind

adoptate cu nerespectarea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 potrivit

căruia ”actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a Hotărârilor

Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă”.

Instanța de fond a

reținut, de asemenea, că dispozițiile

art.

12

7

din H.G. nr. 1707/2006 sunt nelegale și în ceea ce

privește termenul până la care se impune obligația de a opta între

calitățile de revoluționar, termen ce este anterior publicării

hotărâri de guvern în M. Of., astfel că încalcă principiul

neretroactivității actelor normative.

Împotriva sentinței

instanței de fond au declarat recurs pârâții Casa de Pensii a Municipiului

București și Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

3.1. În susținerea

recursului, recurenta - pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București a

arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea

greșită a legii, reținând în mod eronat că dispozițiile art. 12

7

din

H.G. nr. 1707/2006 sunt nelegale, în condițiile în care acest articol face

trimitere la termenul de “calitate” și nu la cel de “titlu”, așa cum aceasta

face referire în considerentele sentinței.

A susținut faptul că

nu există titlul de “urmaș-erou martir al Revoluției române din decembrie 1989”, ci doar calitatea de “Urmaș de erou martir”.

Prin urmare,

dispozițiile art. 12

7

din H.G. nr. 1707/2006 nu obligă deținătorii a

două titluri diferite de revoluționar să opteze pentru unul din ele, ci obligă

persoanele care au atât calitatea de Urmaș de Erou Martir, cât și o altă

calitate dintre cele prevăzute la art. 1

1

lit. c), precum și cele

care au atât calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie

1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, cât și calitatea de Luptător pentru

Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Rănit sau Luptător pentru

Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Reținut, să opteze pentru

calitatea ce va fi înscrisă pe noul tip de certificat.

3.2. În susținerea

recursului, recurentul - pârât Guvernul României a susținut, în esență, că H.G.

nr. 1707/2006 a fost adoptată de executiv, așa cum reiese din Nota de

fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea

proiectului inițiat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, la elaborarea actului fiind respectate dispozițiile Legii nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru

supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin

H.G. nr. 555/2001, proiectul fiind avizat chiar și de Ministerul Justiției.

Recurenții au

solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond, în

sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

intimatului - reclamant

Intimatul - reclamant

G.I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului

declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului București, ca tardiv

formulat, și respingerea recursului declarat de recurentul Guvernul României ca

nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului.

Analizând lucrările

dosarului, Curtea constată că recursul declarat de recurenta - pârâtă Casa de

Pensii a Municipiului București este tardiv formulat, pentru considerentele ce

urmează.

Sentința nr. 6657 din

21 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată pârâtei la data de 28

decembrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de

predare a hotărârii (fila 37 din dosarul Curții de Apel București).

În conformitate cu

dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, “soluția instanței de

contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5

zile de la comunicare (…)”.

Cum recursul a fost a fost transmis prin fax

la data de 10 ianuarie 2013, purtând viza de înregistrare la Înalta Curte din

aceeași dată, (expediat ulterior prin poștă la data de 14 ianuarie 2013, astfel

cum rezultă din ștampila oficiului poștal aplicată pe plicul conținând cererea

de recurs), rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal

de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de situația

constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul ca tardiv formulat.

Înalta Curte, examinând

cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., constată că

recursul formulat de recurentul - pârât Guvernul României este fondat.

Obiectul

excepției de nelegalitate supuse analizei în cauza de față îl constituie

dispozițiile art. 12

7

din H.G. nr. 1707/2006,

pentru modificarea și

completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de

eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române

din decembrie 1989 nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004,

potrivit cărora “

Persoanele care,

potrivit certificatelor doveditoare eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, au atât calitatea de

Urmaș de Erou-Martir, cât și o altă calitate dintre cele prevăzute la art. 1

1

lit. c), precum și cele care au atât calitatea de Luptător pentru Victoria

Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, cât și

calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător

Rănit sau Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător

Reținut vor transmite S.S.P.R., în scris, până la data de 30 decembrie 2006,

calitatea pentru care optează să fie înscrisă pe noul tip de certificat."

La art. art.

1

1

din

H.G. nr. 1412/2004 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de

eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române

din decembrie 1989 nr. 341/2004, se arată semnificația termenilor și

expresiilor folosite, astfel:

b) titlul

este atestarea înscrisă în certificatul preschimbat și poate fi: Erou-Martir al

Revoluției Române din Decembrie 1989; Luptător pentru Victoria Revoluției din

Decembrie 1989 - Luptător Rănit; Luptător pentru Victoria Revoluției din

Decembrie 1989 - Luptător Reținut; Luptător pentru Victoria Revoluției din

Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite; Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989;

c)

calitatea este însușirea dobândită de către o persoană în urma preschimbării

certificatului și este înscrisă pe noul tip de certificat, după cum urmează:

Urmaș de Erou-Martir; Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 -

Luptător Rănit; Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 -

Luptător Reținut; Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 -

Luptător Rănit și Reținut; Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie

1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite; Participant la Victoria Revoluției din Decembrie 1989.”

Din

analiza acestor dispoziții legale, reiese faptul că nu există titlul de

Urmaș-Erou Martir al Revoluției Române, ci doar calitatea de Urmaș de

Erou-Martir.

De altfel, distincția

între termenul calitate și titlu rezultă și din prevederile art. 1 pct. 16 din

H.G. nr. 1707/2006.

Totodată, instanța de

control judiciar reține că dispozițiile normative contestate au fost emise în scopul

de a se pune în acord dispozițiile cuprinse în Normele metodologice cu normele

cuprinse în Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost ea modificată și completată

prin Legea nr. 347/2006, iar pe de altă parte, de a se introduce noi norme

pentru reglementarea anumitor situații care, în procesul de punere în aplicare

a prevederilor Legii nr. 341/2004 și a Normelor metodologice în forma adoptată

de Guvern în anul 2004, nu erau suficient de clar reglementate.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că respectivele critici de nelegalitate invocate în cuprinsul

excepției de nelegalitate sunt nefondate, iar instanța de fond a

pronunțat o hotărâre nelegală, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite

recursul și va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul

respingerii excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței

nr. 6657 din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Admite

recursul declarat de Guvernul României împotriva aceleiași sentințe.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 12

7

din H.G. nr. 1707/2006, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2013.