ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3708/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 11 iunie 2008, reclamanta Uniunea Comunelor G.N. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei SC E.D. Transilvania Nord SA - Sucursala Bistrița să răspundă la notificarea ce i-a fost comunicată în baza Legii nr. 10/2001 prin intermediul executorului judecătoresc I.D., privind imobilele situate în localitatea N., înscrise în C.F. nr. CC nr. top T1, T2, T3, T4, T5. Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei să răspundă la notificare sub sancțiunea obligării acesteia la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și până la emiterea deciziei.

Prin sentința civilă nr. 797 din 5 decembrie 2008, Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită o decizie cu referire la notificarea făcută de reclamantă prin B.E.J. I.D., privind restituirea în natură a imobilelor terenuri înscrise în C.F. nr. CC Prislop nr. top T1, T2, T3, T4, T5, în conformitate cu art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată; a respins cererea reclamantei privind daunele cominatorii. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, în data de 25 iunie 2001 reclamanta a adresat o notificare, în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001, iar apărările pârâtei în sensul că nu a primit notificarea nu pot fi reținute în raport de probatoriul administrat în cauză, respectiv borderoul de expediere poziția 19, adresele executorului judecătoresc, demersurile făcute de reclamantă pentru restituirea terenurilor, chiar anterior adoptării Legii nr. 10/2001.

S-a reținut și faptul că pârâta nu contestă comunicarea notificării, ci doar primirea ei și chiar prezumându-se primirea notificării de persoane neautorizate, această împrejurare nu poate atrage sancțiunea decăderii prevăzută de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece notificarea înregistrată la executorul judecătoresc face dovada deplină a respectării termenului prevăzut de art. 22 alin. (1) din aceeași lege. Petitul vizând daunele cominatorii a fost respins, întrucât în materia Legii nr. 10/2001 nu pot fi acordate, nefiind prevăzute de lege. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii introductive. În motivarea apelului s-a arătat că actele depuse la dosar nu fac dovada că pârâta a fost notificată și nici că i-a fost comunicată notificarea respectivă.

Sunt irelevante în acest sens borderoul și adresele executorului judecătoresc, iar concluzia instanței de fond bazată pe o prezumție, este una greșită și inadmisibilă. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 67/A din data de 9 martie 2009, a respins apelul ca nefondat, reținând că pârâta, prin întâmpinarea formulată la instanța de fond, deși susține că nu a primit notificarea reclamantei, în partea finală se referă în mod expres la terenurile care au făcut obiectul notificării, afirmând că se află doar în parte în patrimonial său, restul terenurilor fiind predate societăților nou înființate, urmare a reorganizării. Această referire nu face decât să confirme faptul că pârâta nu este străină de amplasamentul terenurilor solicitate de reclamantă prin notificare și că i-a fost comunicată notificarea respectivă.

Înscrisurile depuse la dosar, respectiv borderoul întocmit de executorul judecătoresc I.D. în data de 25 iunie 2001, confirmat de Oficiul Poștal Năsăud nr. x, adresele aceluiași executor judecătoresc din 08 aprilie 2008 și din 13 noiembrie 2008, fac dovada deplină că notificarea reclamantei a fost expediată pârâtei SC E. SA în orașul Bistrița și a fost primită de pârâtă în data de 26 iunie 2001, aspect consemnat în „Registrul de notificări" și constatat de același executor. Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului pârâta SC E.D. Transilvania Nord SA - Sucursala Bistrița, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii apelului și modificarea în parte a sentinței date de instanța de fond ca fiind nelegală.

Pârâta a susținut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001 și că, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că a fost notificată în baza Legii nr. 10/2001 și nici că a primit această notificare. În motivarea recursului s-a arătat și faptul că instanța de apel a apreciat în mod greșit că, atâta timp cât prin întâmpinare s-a făcut referire la amplasamentul terenurilor solicitate de reclamantă prin notificare, rezultă că aceasta i-a și fost comunicată. Amplasamentul imobilelor pentru care se presupune că a fost făcută notificarea este menționat atât în cererea de chemare în judecată, cât și în C.F. anexată acesteia și pârâta a considerat oportun să precizeze care este situația de fapt a acestor imobile.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Pârâta-recurentă susține încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001 și faptul că, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că a fost notificată în baza Legii nr. 10/2001 și nici că a primit această notificare. Instanțele fondului au stabilit, pe baza probelor administrate, situația de fapt în cauză. Acest aspect nu mai poate face obiect de analiză în calea de atac a recursului care, față de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ., permite reformarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nemaiavând competența de a cenzura situația de fapt statuată prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmărește în realitate recurenta-pârâtă.

Așadar, analizând și coroborând întregul material probator aflat la dosar, instanțele au stabilit că notificarea din 13 noiembrie 2008, formulată de petentă în baza Legii nr. 10/2001 prin intermediul B.E.J. I.D., pentru restituirea imobilelor în discuție, a fost comunicată pârâtei SC E. SA - Sucursala Bistrița la data de 25 iunie 2001, potrivit borderoului poștal confirmat de Oficiul Poștal Năsăud nr. x și a fost primită de pârâtă la data de 26 iunie 2001, fapt consemnat în „Registrul de notificări" și constatat de executorul judecătoresc. Situația de fapt statuată în cauza de față este confirmată, în plus, de adresa din 08 septembrie 2005 comunicată pârâtei după adoptarea Legii nr. 247/2005, prin care se solicită soluționarea notificării, ce a fost depusă de intimata-reclamantă odată cu întâmpinarea formulată în recurs.

Cererea reclamantei, de revenire la notificare, a fost primită prin poștă de către pârâtă la data de 14 septembrie 2005, astfel cum reiese din confirmarea de primire semnată de către delegatul SC E. SA. Sub acest aspect, este de reținut faptul că pârâta-recurentă nu a răspuns la această adresă și nu a făcut dovada că a purtat corespondență cu petenta prin care să îi comunice că nu se află în posesia notificării despre care face vorbire. În ceea ce privește conținutul întâmpinării depuse de pârâtă, la care face referire instanța de apel în considerentele deciziei recurate, pârâta arată care este situația imobilelor în discuție și susține că va depune înscrisuri în dovedire, după ce reclamanta va face dovada notificării societății în conformitate cu Legea nr. 10/2001.

Astfel, în mod corect Curtea de apel a reținut că pârâta cunoștea cererea de retrocedare a imobilelor formulată de reclamantă, atât anterior adoptării Legii nr. 10/2001, cât și ca urmare a notificării adresate în temeiul acestei legi speciale, astfel cum s-a dovedit cu ansamblul probator administrat în cauză. Față de toate considerentele reținute, Înalta Curte constată că, la situația de fapt pe deplin stabilită, instanța de apel a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor din Legea nr. 10/2001 incidente în speță, recurs urmând a fi respins, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința păstrării deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.D. Transilvania Nord S.A. - Sucursala Bistrița împotriva deciziei nr. 67/A din data de 9 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.