ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3705/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3705/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 919 din 19 octombrie
2005 Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins acțiunea formulată de
reclamantul S.A.V., în contradictoriu cu Primăria Sinaia, vizând repunerea sa
în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor
preluate abuziv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța fondului a reținut că termenul de 12 luni pentru notificarea unității
deținătoare este un termen de decădere iar nu de prescripție extinctivă, nefiind
susceptibil de întrerupere
,
suspendare sau repunere în termen.
Soluția a fost
menținută de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr. 398
din 21 noiembrie 2006, în esență cu aceeași motivare, a respins ca nefondat apelul
reclamantului.
La 30 ianuarie
2007, reclamantul A.V.S. a atacat cu recurs decizia pronunțată în apel.
Prin încheierea
din 29 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, în acord cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,
a suspendat judecata recursului, constatând că niciuna din părți nu s-a prezentat
la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea în lipsă.
La 21 ianuarie
2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru a se verifica incidența dispozițiilor
art. 248 C. proc. civ.
Se constată că
în cauză sunt aplicabile dispozițiile textului mai sus citat, recursul fiind perimat
de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității
judiciare.
Astfel, perimarea
sancționează dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale
și se întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare prezumție fiind
dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval
de timp, stabilit de lege.
Ca o condiție
a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei
instituții de drept procesual civil.
În speță, suspendarea
judecății dăinuie de aproape 3 ani, interval în care, din culpa părților, s-a înregistrat
lipsa oricărei activități procesuale.
Mai mult, deși
legal citate, părțile nu s-au prezentat la termenul fixat în vederea soluționării
cauzei.
Ca atare, în considerarea
celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat
de reclamantul S.A.V. împotriva deciziei nr. 398 din 21 noiembrie 2006 a Curții
de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
15 iunie 2010.