ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3705/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 919 din 19 octombrie 2005 Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.A.V., în contradictoriu cu Primăria Sinaia, vizând repunerea sa în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate abuziv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Pentru a se pronunța astfel, instanța fondului a reținut că termenul de 12 luni pentru notificarea unității deținătoare este un termen de decădere iar nu de prescripție extinctivă, nefiind susceptibil de întrerupere , suspendare sau repunere în termen. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr. 398 din 21 noiembrie 2006, în esență cu aceeași motivare, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

La 30 ianuarie 2007, reclamantul A.V.S. a atacat cu recurs decizia pronunțată în apel. Prin încheierea din 29 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în acord cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului, constatând că niciuna din părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea în lipsă. La 21 ianuarie 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. Se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile textului mai sus citat, recursul fiind perimat de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

Astfel, perimarea sancționează dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare prezumție fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege. Ca o condiție a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei instituții de drept procesual civil. În speță, suspendarea judecății dăinuie de aproape 3 ani, interval în care, din culpa părților, s-a înregistrat lipsa oricărei activități procesuale. Mai mult, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat la termenul fixat în vederea soluționării cauzei. Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul S.A.V. împotriva deciziei nr. 398 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.