ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2012

Asupra contestației în anulare de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 3831 din 28 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienții I.D.A. și I.M.P. împotriva sentinței penale nr. 58 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia. S-a reținut de instanță că contestatorii au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 44/1955 a Tribunalului Militar Teritorial motivând că s-au descoperit fapte și împrejurări noi, invocând dispozițiile art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen. și există două hotărâri judecătorești inconciliabile. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale invocate în apărare, a pronunțat decizia penală nr. 3831 din 28 octombrie 2011, respingând recursurile ca nefondate, constatând că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) și e) C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen., contestatorii I.D.A. și I.M.P. au formulat contestație în anulare susținând că instanța nu s-a pronunțat prin încheiere în sensul admiterii sau respingerii cu privire la sesizarea Curții Constituționale și cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. Examinând contestația în anulare în raport de lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) 1 , cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). Totuși, s-a apreciat că prezenta contestație nu este admisibilă pentru că motivele pe care se sprijină sunt numai aparent cele prevăzute de art. 386 lit. c) C. proc.

pen., astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate. Se constată că această dispoziție legală nu se referă în general la cauzele care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau după caz, continuarea procesului penal, ci se indică în mod expres cauze de încetare a procesului penal. Coroborând dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen. cu dispozițiile art. 11 C. proc. pen., rezultă că legea se referă la situația în care instanța este sesizată cu conflictul de drept penal, în vederea tragerii la răspundere penală a făptuitorului, căci încetarea procesului penal este o soluție ce poate fi pronunțată de către instanță în cursul judecății, deci cu ocazia soluționării fondului cauzei, după ce instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, plângere prealabilă sau potrivit cazului special prev. de art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen. Această concluzie reiese și din coroborarea art. 386 lit. c) C. proc. pen. cu dispozițiile art. 392 C. proc. pen., ce reglementează procedura de judecare după admiterea contestației în anulare. În acest caz, instanța de recurs va proceda la rejudecarea recursului în aceleași limite procesuale ca și cu ocazia primei soluționări a recursului. Rejudecarea se face luând cauza din stadiul în care se afla la momentul la care a fost pronunțată hotărârea definitivă ce a fost desființată prin admiterea contestației, nefiind admis ca pe calea contestației în anulare să se modifice obiectul cauzei și calitățile părților. În speță, cererea contestatorilor vizează o decizie pronunțată în procedura revizuirii, care vizează cu totul alte temeiuri, și care nu a avut drept consecință desființarea unei hotărâri de condamnare.

Or, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care vizează o hotărâre definitivă de condamnare. Pentru toate aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, în temeiul art. 391 cu referire la art. 386 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii I.D.A. și I.M.P. împotriva deciziei penale nr. 3831 din 28 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 234/57/2011. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2012.