ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 808/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 808/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, la data de 24 decembrie 2013, apelanții Municipiul Târgu Secuiesc

și Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc, prin primar, au solicitat

repunerea pe rol a Dosarului nr. 521/119/2008/al, motivat de faptul că

intimații reclamanți N.C., N.F., S.E.E., nu au solicitat introducerea în cauză

a moștenitorilor defunctei T.E., deși era suficientă indicarea lor și dovedirea

calității prin orice mijloc de probă, justificând interesul pentru continuarea

judecății.

Urmare cererii,

Curtea a dispus citarea părților pentru a se discuta repunerea pe rol a cauzei,

pentru data de 28 ianuarie 2014, termen la care s-au depus note scrise de către

apelanți. A fost atașată cererii dovada înregistrării unei acțiuni în

stabilirea calității de moștenitori după defunctă, iar pentru termenul de

judecată din 28 ianuarie 2014 s-au depus încheierea nr. 1 din 22 ianuarie 2014,

data de BNP P.I. și certificate RNNEOS din 24 ianuarie 2014.

Intimații au depus

concluzii scrise solicitând în esență respingerea cererii, nefiind îndeplinite cerințele

art. 245 pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de

ședință din data de 30 ianuarie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins cererea de repunere pe rol, reținând următoarele:

Prin încheierea din

data de 15 ianuarie 2013, s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 243

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor

intimatei-reclamante T.E.P.

La data de 24

decembrie 2013, apelanții au solicitat repunerea cauzei pe rol.

Conform art. 245 pct.

2 C. proc. civ. judecata reîncepe prin cererea de redeschidere, făcută cu

arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de

mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părții interesate, a

administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute

de art. 243.

Analizând norma

expusă, instanța de apel a reținut că, în situația suspendării dispusă conform

art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cererea de repunere pe rol trebuie să

îndeplinească două condiții: să fie formulată în cadrul unui termen maxim de un

an (pentru a preveni perimarea, cu excepția cazului când ar opera suspendarea

cursului conform art. 250 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în

speță), iar în cuprinsul ei sa fie arătați moștenitorii părții. S-a considerat

că cererea de repunere pe rol trebuie să fie aptă a reînvesti legal instanța,

după suspendarea obligatorie, de drept, aptitudine dată numai dacă se respectă

norma imperativă din art. 245 pct. 2, respectiv dacă prin cerere au fost

indicați moștenitorii părții decedate, dat fiind că trebuie citați și dobândesc

calitatea procesuală pe care a avut-o antecesorul lor prin efectul

transmisiunii calității procesuale.

S-a apreciat de către

instanța de apel că nu este suficientă formularea cererii în cadrul termenului

legal, cu menționarea doar a unui interes legitim, ci efectiv trebuie

îndeplinite cerințele legale ale repunerii pe rol, dat fiind că suspendarea a

operat de drept.

S-a constatat că

cererea adresată Curții de apel la data de 24 decembrie 2013 nu întrunește

cerințele legale obligatorii, nefiind indicați moștenitorii părții decedate,

iar notele scrise depuse de apelanți nu suplinesc lipsurile, întrucât nu

cuprind datele de identificare ale acestora, pe de o parte, iar pe de altă

parte, nu sunt aplicabile prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., care se

referă la completarea ori modificarea cererii de chemare în judecată și nu la

cererea de repunere pe rol. Drept urmare, curtea de apel a apreciat că

depunerea actelor emanate de la notarul public, cu depășirea termenului de un

an, nu prezintă nici o relevanță, cât timp cererea formulată în termen nu

îndeplinește condițiile legale pentru a reînvesti instanța după suspendare.

Nefiind îndeplinite

cerințele prevederilor art. 245 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de apel a respins

cererea de repunere pe rol a cauzei.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs apelanții Municipiul Târgu Secuiesc, prin primar și

Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc, în baza art. 304 pct. 4, 5 și 9

precum și art. 304

1

C. proc. civ., arătând următoarele:

Au solicitat

instanței de apel repunerea pe rol a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr.

521/119/2008 în baza art. 245 coroborat cu art. 249 din vechiul C. proc. civ.,

cauză ce fusese suspendată pe baza art. 243 alin. (1) pct. 1 din vechiul C.

proc. civ. prin încheierea din data de 15 ianuarie 2013.

La formularea cererii

de repunere pe rol au avut în vedere timpul îndelungat curs de la data

deschiderii moștenirii - data decesului defunctei T.E. P., 20 octombrie 2012 și

faptul că intimații nu au solicitat un termen expres pentru introducerea

moștenitorilor, tergiversând soluționarea prezentei cauze. Susțin recurenții că

au avut în vedere și prevederile art. 1103 din noul C. civ., potrivit căruia

persoanele care au vocație la moștenire trebuie să exercite opțiunea

drepturilor lor succesorale în termen de 1 an de la data deschiderii moștenirii

și că au solicitat instanței să aibă în vedere posibilitatea, în măsura în care

moștenitorii sunt de bună-credință, introducerii în cauză a moștenitorilor

sezinari, după defuncta T.E.P., ca având posesiunea de drept a bunurilor

succesorale de la data deschiderii moștenirii, precum și dreptul de a exercita

drepturile și acțiunile defunctului - conform art. 1125 și urm. din noul C.

civ.

Au susținut că, prin

lăsarea în nelucrare de către moștenitorii defunctei a actelor de procedură și

nestabilirea calității de moștenitori, Municipiului Târgu Secuiesc și

Consiliului local le este îngrădit accesul nemijlocit la justiție și dreptul la

apărare, întrucât nu-și mai pot valorifica și exercita apărările formulate și

materialele probatorii noi, încuviințate în căile de atac.

Recurenții au arătat

că, până la data termenului de judecată a cererii de repunere pe rol - prima zi

de înfățișare, au depus și prin fax și prin poștă, o completare la cererea de

repunere pe rol, la care au atașat încheierea cu privire la rezultatul

verificărilor efectuate în Registrul de evidență a procedurilor succesorale al

Camerei notarilor publici, privind pe defuncta T.E.P., unde sunt menționați și

succesorii defunctei, solicitând, ca pe baza acesteia, să se acorde un nou

termen de judecată în vederea continuării judecății. Instanța a nesocotit

această solicitare, cu încălcarea normelor de drept public și procesual

prevăzute de art, 129 alin. (5) și art 132 din vechiul C. proc. civ.

Apreciază recurenții

că instanța a ignorat în totalitate normele de ordine publică, cât și reaua-credință

a intimaților, care, prin neintroducerea moștenitorilor, au lăsat în nelucrare

cauza timp de un an, deși aveau această obligație, în condițiile în care

moștenirea se poate dovedi în fața instanței prin orice mijloc de probă, deci

și cu acte de stare civilă, testament etc, acte de stare civilă ce se pun la

dispoziție rudelor sau la cererea instanței. Procedând astfel, intimații au

urmărit tergiversarea procesului și restrângerea drepturilor procesuale ale

apelanților, drepturi procesuale de care ar fi lipsiți în ipoteza perimării.

În drept precizează

că încheierea din data de 30 ianuarie 2014 este lovită de nulitate absolută,

fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și contrar legilor

de procedură, motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 din

vechiul C. proc. civ.

Solicită admiterea

recursului împotriva încheierii din data de 30 ianuarie 2014, pronunțată de

către Curtea de Apel Brașov, modificarea totală a acesteia în sensul admiterii

cererii de repunere pe rol.

Analizând încheierea

recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

În primul rând, este

de observat că motivul prevăzut de art. 304 pct. 4, C. proc. civ. a fost

invocat numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nicio critică de natură a

se subsuma ipotezei pe care acest motiv o reglementează - depășirea

atribuțiilor puterii judecătorești. Aceasta presupune, prin definiție, ca

instanța, prin soluția pronunțată, să fi intrat în sfera atribuțiilor unei alte

puteri, respectiv cea executivă sau cea legislativă. În condițiile în care,

deși enunțat în încadrarea în drept a recursului, cazul prev. de art. 304 pct.

4 C. proc. civ. nu este argumentat, acesta nu poate fi analizat, întrucât

recurenții nu au precizat în ce constă depășirea de către instanță a

atribuțiilor puterii judecătorești.

În ceea ce privește

disp. art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenții au criticat încălcarea de către

instanța de apel, în soluționarea cererii de repunere pe rol, a dispozițiilor

art. 129 C. proc. civ., referitoare la rolul activ al Instanței, care ar fi

nesocotit și disp. art. 132 C. proc. civ. Cu referire la această împrejurare,

recurenții au susținut și că instanța de apel greșit nu a considerat ca fiind

îndeplinite dispozițiile art. 245 C. proc. civ., critică încadrabilă în cazul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Din această

perspectivă, Înalta Curte reține că aprecierile recurenților sunt fondate.

Astfel, se constată

că numita T.E.P. a decedat la data de 20 octombrie 2012, iar cauza în care

aceasta avea calitatea de intimată reclamantă a fost suspendată la data de 15

ianuarie 2013 în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cazul respectiv de

suspendare a judecății subzistă până la indicarea moștenitorilor, însă nu mai

mult de un an (ipoteza suspendării acestui termen, prevăzută de art. 250 alin.

(2) C. proc. civ. nefiind incidență în cauză). În cazul în care pricina rămâne

în nelucrare timp de un an, indiferent de faza procesuală în care se află, fără

să se fi săvârșit un act de procedură în vederea judecării cauzei, din lipsa de

diligentă a părților care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă, intervine sancțiunea perimării.

În speță, dat fiind

temeiul de drept al suspendării, art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

pricina trebuia repusă pe rol, în termenul de perimare de un an, în condițiile

art. 245 pct. 2 C. proc. civ., respectiv prin cererea de redeschidere, făcută

cu arătarea moștenitorilor.

Instanța de recurs

constată că apelanții reclamanți s-au preocupat, înăuntrul termenului de

perimare, să depășească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare,

efectuând demersuri în vederea stabilirii în mod concret a stadiului notarial

al dezbaterii succesiunii, verificării unor prezumtivi moștenitori și sesizării

instanței în vederea constatării calității acestora.

În concret, la data

de 20 decembrie 2013, pentru a preveni intervenția perimării, apelanții au

formulat cerere de repunere pe rol, apreciind că a expirat termenul de opțiune

succesorală. De asemenea aceștia au promovat, distinct, o acțiune în stabilirea

calității de moștenitor în persoana numitei T.G., despre care au arătat că este

fiica defunctei, moștenitor sezinar care ar fi acceptat succesiunea defunctei

sau, în cazul neconfirmării acestei situații de fapt, au solicitat numirea unui

curator special asupra succesiunii, în vederea continuării soluționării

proceselor aflate în curs de judecată pe rolul instanțelor.

În prezenta cauză,

recurenții apelanți au depus la dosar încheierea din data de 22 ianuarie 2014

de verificare a evidențelor succesorale ale Uniunii Naționale a Notarilor

Publici din România privind pe defunctă, în care se menționează existența unui

dosar succesoral în curs de soluționare, precum și un certificat din care

rezultă că, potrivit Registrului Național Notarial de Evidență a Opțiunilor

Succesorale, s-au formulat declarații de opțiune succesorală de către numiții

T.S. (12 martie 2013), T.G. (3 octombrie 2013), T.P.F. (18 octombrie 2013),

T.J. (18 octombrie 2013) și S.B. (iunie 2013). De asemenea, cercetând Registrul

Național Notarial de Evidență a Liberalităților, a rezultat existența unor

testamente autentificate întocmite de defunctă, însă procedura succesorală

notarială nu a fost finalizată prin emiterea unui certificat de moștenitor.

Instanța de apel a

apreciat, fără a acorda relevanță înscrisurilor anexate, că cererea de repunere

pe rol nu îndeplinește condițiile prev. de art. 245 pct. 2 C. proc. civ.,

întrucât moștenitorii nu au fost indicați în mod expres cu datele de identificare

iar lipsa acestei mențiuni nu poate fi complinită în condițiile art. 132 alin.

(1) C. proc. civ., inaplicabilă cererii de repunere pe rol.

Este corectă

constatarea instanței de apel privind inaplicabilitatea art. 132 C. proc. civ.

în privința cererii de repunere pe rol, ce nu poate fi asimilată cu o cerere de

chemare în judecată sau o altă cerere principală ce are ca efect învestirea

instanței cu soluționarea unui raport juridic nou. Însă această împrejurare nu

poate constitui un fine de neprimire pentru respectiva cerere, având drept

consecință înlăturarea notelor scrise în care se indică moștenitorii, întrucât,

ceea ce s-a solicitat instanței, a fost verificarea unei situații legale de

transmitere a calității procesuale către moștenitori și nu să se considere

învestită cu completare sau modificare a cererii introductive de instanță, ca

manifestare a principiului disponibilității procesual civile.

Faptul că

moștenitorii nu au fost menționați explicit în cererea de repunere pe rol nu

poate determina aprecierea, excesiv formală, a neîndeplinirii de către

solicitant a condiției prevăzută de art. 250 alin. (2) C. proc. civ., privind

indicarea moștenitorilor. Se constată că, în absența unui certificat de

moștenitor, apelanții au anexat cererii de repunere pe rol copia acțiunii

judiciare prin care au indicat un moștenitor sezinar, T.G., iar în notele

scrise, cărora li s-au atașat acte doveditoare, depuse până la termenul de

judecată la care s-a discutat cererea de repunere pe rol, au fost menționate

alte persoane care au completat declarații de opțiune succesorală.

În condițiile în care

moștenitorii defunctei nu au un interes direct și nemijlocit de a interveni în

proces și a cere redeschiderea acestuia, dat fiind faptul că o eventuală

perimare a apelului ar valida sentința primei instanțe prin care li s-au

recunoscut drepturile pretinse, demersurile unui terț față de succesiune, cum

este cazul apelanților, trebuie sprijinite, în virtutea rolului activ, chiar de

către instanța de judecată, în vederea identificării și verificării calității

de moștenitori a succesibililor indicați în actele atașate cererii de repunere

pe rol.

Înalta Curte

apreciază că, înlăturând ca nerelevante mențiunile privind moștenitorii,

extrinseci cererii de repunere pe rol, instanța de apel nu a dat dovadă de rol

activ în vederea identificării acestora, operațiune necesară pentru a stabili

cadrul necesar continuării judecății cauzei, apelanții neputând fi sancționați

pentru atitudinea lor procesuală, întrucât nu au stat în pasivitate ci au făcut

demersuri, în limitele posibilității de acces la o terță procedură succesorală

notarială, în vederea identificării unor eventuali moștenitori, astfel că în

sarcina lor nu poate fi identificată o culpă procesuală.

Pe de altă parte, nu

se poate reține, în cauză, în acest stadiu procesual, apărarea intimaților

reclamanți privind o eventuală distincție între succesibili ca și potențiali

moștenitori, moștenitorii propriu-ziși care au acceptat succesiunea și

persoanele care au dat o declarație de opțiune succesorală, al cărei conținut

nu se cunoaște, respectiv dacă au acceptat sau nu succesiunea.

Cum în cauză,

termenul de opțiune succesorală a expirat, pot fi prezumați a fi moștenitori

toți cei care au dat declarația de opțiune succesorală, urmând a fi citați în

proces în calitate de succesori. În cazul în care, prin probe administrate în

cadrul procesului și din verificarea conținutului acestor declarații, se

constată că nu au acceptat succesiunea sau sunt înlăturați de moștenitori din

clasa prioritară sau asupra bunurilor în litigiu au fost instituite legate, dat

fiind că se menționează existența unor testamente, urmează a se stabili care

dintre moștenitori, legali, sezinari sau testamentari au calitate procesuală

pasivă în prezenta cauză.

Prin urmare, Înalta

Curte apreciază că în cauză se impune ca instanța de apel, în virtutea rolului

activ, să sprijine demersurile părții interesate pentru identificarea

persoanelor care dețin calitatea de moștenitori în cauză, în vederea depășirii

impedimentului procesual ivit prin decesul unei părți din dosar în scopul

continuării judecății.

În consecință

reținând încălcarea, de către instanța de apel, a principiului rolului activ,

astfel cum este reglementat în dispozițiile art. 129 C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul, în baza art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., va casa

încheierea recurată și va trimite, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

cauza, spre continuarea judecății, aceleiași instanțe.

Solicitarea

recurenților privind acordarea cheltuielilor de judecată nu va fi analizată în

această fază procesuală, care soluționează un incident procedural privind

continuarea judecății, urmând a fi avută în vedere la pronunțarea soluției pe

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de recurenții-pârâți Municipiul Târgu Secuiesc prin primar și Consiliul Local

al Municipiului Târgu Secuiesc împotriva încheierii de ședință din data de 30

ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 521/119/2008/al al Curții de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Casează încheierea

recurată și trimite cauza spre continuarea judecății aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN